Nu am mai scris de multă vreme un articol de opinie, însă azi, inspirată de contextul general, am simțit nevoia să o fac.
Pe de o parte suntem în contextul în care se anulează evenimente, se discută despre închiderea școlilor și a mall-urilor. Pe de altă parte citeam articolul despre FOMO și JOMO al prietenei mele, Lavinia, și în toată agitația asta mi-am dat seama cât de tare m-ar putea afecta pe mine o posibilă izolare impusă de autorități. Și asta pentru că am prea multă energie.
Viața mea nu este agitată și plină de activități foarte diverse pentru că nu am de ales, ci pentru că aleg să fie așa, pentru că așa îmi place, pentru că am prea multă energie să stau tolănită pe canapea să mă uit la Netfix. Sigur, fac și așa ceva, seara, după o zi mai obositoare. Însă nu este dorința vieții mele să pierd timpul degeaba pentru a mă alinia curentului JOMO (joy of missing out).
Nu știu dacă sufăr de FOMO (fear of missing out), pentru că niciodată nu am avut anxietăți legate de ce fac alții și eu pierd, ci mai curând de ceea ce aș putea face eu pentru a mă simți bine. Și dacă îmi place să ies la evenimente, să ies în oraș, să merg la sală zilnic, să călătoresc în diverse locuri, nu este pentru că am văzut pe social media că alții o fac, ci pentru că mie acele activități chiar îmi creează bucurie. Într-o seară obișnuită de weekend nu o să renunț niciodată la dansatul într-un club cu oameni frumoși, băutură bună și muzică antrenantă pentru tolănitul pe canapea în fața televizorului sau cu o carte în mână. Pentru că, ghici ce!, am timp și de astea. Aproape că nu este seară în care să nu citesc ceva. Iar de filme, fie ele acasă sau la cinema, îmi fac mereu loc. La fel și pentru activitățile sportive sau cele spirituale.
Îmi spunea azi un prieten că lui i-ar conveni izolarea că așa ar face curat, ar repara chestii prin casă, etc. Dar, ghici ce!, și cu astea sunt la zi.
Deci iertați-mă dacă nu ader curentului ce acum se vrea cool de a pierde vremea! Da, îmi place să dorm mult și să lenevesc în pat, dar odată ce mă dau jos, energia mea se cere consumată, spre disperarea oamenilor din jurul meu.
Așadar, în speranța calmării cât mai curând a problemelor virale, vă urez să mindfulness, dar să nu JOMO!