Mai de mai vă povestesc despre activitățile artistice ce loc în această lună în București. Ei bine, nu le-am ratat nici anul acesta, doar că nu am apucat să scriu despre ele.
Nici acum nu am prea mult timp la dispoziție, însă vreau să vă spun pe scurt că am fost la patru expoziții în luna mai. Un adevărat festin cultural care mă face încă o dată să mă bucur că trăiesc într-o capitală, unde nu doar că ai cum să ieși seară de seară în oraș, dar mai ai și ce să faci pentru suflet și corp, în ciuda a ceea ce zic mulți consăteni de-ai mei.
Așadar am început cu World Press Photo, o expoziție pe care o aștept în fiecare an cu încântare. Iar deliciul ei au fost de data asta câteva fotografii cu flamingo dintr-un centru de recuperare pentru animale rănit. Fotografiile sunt semnate Jasper Doest.
Sus: Jasper Doest. Jos stanga:Chris McGrath. Jos dreapta: Wally Skalij
De acolo am plecat agale pe calea Victoriei până la Muzeul Colecțiilor de Artă unde există o expoziție temporară până la jumătatea lui iulie semnată Eli Lotar, fotograf român de la începutul secolului trecut, fiu al lui Arghezi, ce a făcut carieră la Paris cu ideile sale avangardiste. Merită vizitată și dacă tot sunteți acolo și nu ați mai fost la muzeul ce o găzduiește, dați o tură și prin expoziția permanentă pentru că arată foare bine.
În săptămâna următoare am ajuns la Romanian Design Week. Poate că fiind deja o obișnuință, nu mă mai surprinde creativitatea designerilor români așa cum m-a surprins prima oară când s-a organizat RDW. Totuși este frumos că an de an se adună idei, obiecte și oameni interesanți în diverse spații până atunci mai puțin cunoscute, aceasta fiind unul din deliciile pe care le aștept: să văd unde se mai organizează Romanian Design Week anul acesta.
Luna am încheiat-o cu o expoziție temporară din cadrul MNAC, Renault și Arta, O Istorie Vie, deschisă până pe 20 iulie. Dacă tot am ajuns în acest loc lăsat în paragină, unde nu te lasă să intri cu mașina în parcarea generoasă și unde ai toate șansele să îți rupi gâtul pe dalele lipsă din pavaj, dar care periodic ascunde comori artistice contemporane, am zis să vizităm și celelalte expoziții temporare. Raphael Zarka și Yvonne Hasan m-au lăsat rece, iar pentru expoziția permanentă a muzeului i-am promis Laviniei cu care eram că ne vom întoarce să o studiem pe îndelete pentru că o întâlnire prestabilită mă presa să ajung în celălalt capăt al orașului.
Sus stanga: Wen Fang (colecția Renault). Sus dreapta: Dumitru Gorzo și Teodor Graur (colecția permanentă MNAC). Jos stânga: Raphael Zarka. Jos drepta: Victor Vasarely (Colecția Renault)