WINE PAIRING CU CRAMELE RECAȘ ȘI MÂNCARE PORTUGHEZĂ

La începutul săptămânii am luat parte la una din activitățile mele preferate: o masă împerecheată cu ceva vin bun. Chiar și dacă ar fi fost numai atât, și tot ar fi fost bine. Dar nu, partea cea mai interesantă abia acum vine: mereu aflu informații noi.

Luni seară ne-am adunat o mână de bloggeri la o cină în salonul privat de la Dancing Lobster, singurul restaurant portughez din București pentru o degustare pusă la cale împreună cu Cramele Recaș și „sister” Marina Samoilă, somelierul de serviciu. Îi spun „sister” pentru că suntem născute în aceeași zi și eu am o chestie când descopăr prieteni cu care share-uiesc ziua de naștere.

Mâncarea a fost bună (știam asta), vinurile de la Cramele Recaș sunt bune (știam și asta), câteva din vinurile testate în cadrul cinei au fost excelente, dar partea cea mai frumoasă a fost că am mai aflat câte una-alta despre ele. Adică despre vinuri. Niciodată nu poți ști prea multe. Eu mă și întreb cum reușesc somelierii să țină minte toți anii buni, toate soiurile și etichetele… Mă depășește! Dar măcar niște informații elementare tot am mai prins și eu de-a lungul anilor. Iar pe cele mai recent aflate, vreau să le împărtășesc cu voi.

Wine Pairing Cramele Recaș și Dancing Lobster

Ca să vă faceți o idee despre combinațiile de la cină, iată împerecherile făcute:

Orez zemos cu langustă și piri-piri – Spumant rose Domeniile Recaș
File de pește Grouper pe pat de piure de varza rosie – Regno Recaș Pinot Grigio
Bacalhau a lagareiro (cod portughez) – Muse Night – Rose demi sec
Caracatiță cu piure de spanac și cipsuri de cartofi dulci – Regno Recaș Negru de Drăgășani
Obrăjori de porc iberic pe pat de polenta de porumb cu emulsie de vongole – Selene Cabernet Sauvignon
Trilogia conventual – tradiția deserturilor mânăstirești portugheze – Conacul Ambrozy – vin de desert

De la această masă am plecat cu 3 preferate, plus vinul de desert pe care îl știam deja. Spumantul Domeniile Recaș, albul (deși eu nu sunt mare băutoare de albe, dar ăsta este într-un mare fel!) Regno Recaș și roșul Selene vor fi de acum pe lista mea de comenzi la restaurant. Pentru că, din păcate, sunt vinuri distribuite doar în restaurante și magazinele specializate de vinuri.

Povești cu vinuri de la Cramele Recaș și nu numai

După cum vă ziceam, între două furculițe și clinchete de pahare, mai trăgeam cu urechea și la ce ne povestea Marina. Și uite așa am mai învățat ceva:

Pentru vinurile spumante, strugurii se culeg mai repede ca să aibă aciditatea mai mare.
Pentru vinurile desert, însă, este exact opusul – trebuie scoasă apa din bob, așa că una din variante este culegerea cât mai târziu a strugurilor. O altă variantă este cea de lăsare a lor pe vrej până la primul îngheț (ice wine). Sau mai există opțiunea de folosire a unui mucegai nobil, ca cel folosit pentru brânzeturi și mezeluri.
După cum știam deja, șampania se face direct în sticle, în vreme ce prosecco și alte spumante se fac în tancuri mari. Ceea ce nu știam este că mărimea contează. Pentru că spațiul de formare a bulelor este mult mai mic în cazul șampaniei, bulele sunt mult mai fine și, deci, produsul final este mai catifelat.
Un alt lucru pe care îl știam, dar care merită mereu amintit (#proseccobaby – cei care mă urmăresc pe Instagram, știu de ce) este că prosecco și spumantele în general se consumă la începutul mesei pentru că bulele din ele au proprietatea de a deschide papilele gustative și astfel mâncarea să fie percepută mai intens.
Și dacă tot suntem la categoria spumante, șampania e bine de servit în cupe largi, care acum ar putea părea desuete, pentru că ajută la aerisirea drojdiei din șampanie.
Deși în România dopurile cu filet nu au o reputație foarte bună, ele sunt foarte eficiente. Au fost inventate în anii 70 de către producătorul Penfolds din Australia care avea probleme la exportul pe mare al vinurilor cu dop de plută. Astfel, vinurile albe și rose cu dop înfiletat se păstrează mult mai fresh și nici nu există riscul de a apărea defectul de dop.