Despre Cea mai frumoasă carte din lume citisem review-uri și auzisem niște recomandări. Așa că la o sesiune de shopping cultural din decembrie mi-am luat și această colecție de nuvele scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt.
Cartea este descrisă ca fiind o colecție de opt nuvele, fiecare din ele având în centru povestea câte unei femei, Cea mai frumoasă carte din lume fiind numele ultimei nuvele din volum, povestea mai multor femei, de data aceasta.
După ce am citit prima istorisire, Wanda Winnipeg, mi-a părut rău că s-a terminat așa de repede. Mi-ar fi plăcut să explorez mai mult personajul central, voiam să mă hrănesc mai mult cu povestea respectivei femei. Următoarele, însă, nu m-au mai captivat la fel. Una din ultimele nuvele, Odette Toulemonde, mi-a mai atras puțin atenția și cumva mi-am imaginat-o destul de cineastic în timp ce o citeam, pentru a descoperi la sfârșitul cărții, în postfață, că a fost adaptată după scenariul unui film pe care autorul l-a realizat înainte. Și acum, evident, m-a făcut curioasă să văd filmul. Cine știe pe unde l-oi găsi…
Una peste alta, aveam expectanțe mai mari de la Cea mai frumoasă carte din lume, dar până la urmă nu e foarte rea pentru o lectură ușurică, de metrou.