Cum vă spuneam săptămâna trecută, parcă, voiam să merg să văd Slujnica. Și am fost! Și mi-a plăcut.
IMDB-ul descrie filmul ca pe un thriller erotic-psihologic sudkoreean. Și mi se pare o descriere corectă. În rest, marele site nu surprinde nici pe departe calitățile peliculei. Citind doar descrierea, nu m-ar fi convins să merg să o văd. Trailerul, însă, m-a incitat.
Filmul este structurat pe mai multe capitole și privit, astfel, din mai multe perspective, ceea ce mi se pare o abordare interesantă. Când crezi că te-ai prins de ceva, totul este dat peste cap.
Dincolo de povestea complicată și frumos construită, dincolo de scenele erotice și tensiunea bine dozată, Slujnica este un film frumos. Adică este frumos filmat, cu actori frumoși, cu imagini frumoase. Iar pentru mine asta contează. De aia nu m-am putut uita la serialul Girls: pentru că erau actorii urâți și imaginile mohorâte. Îmi ajunge mizeria vieții reale (ați mers vreodată pe stradă prin București ca să vedeți fețele trecătorilor?), așa că atunci când citesc o carte sau mă uit la un film, vreau să intru într-o poveste frumoasă. Iar Slujnica este o poveste frumoasă. La asta se mai adaugă și plăcerea mea de a mă scufunda în lumea asiatică, pe care o găsesc fascinantă.
Nu știu voi cât sunteți ca mine, dar dacă vă regăsiți în paragraful de mai sus, sunt șanse foatre mari să vă placă și filmul ăsta. Și poate, cine știe, să vă gâdile un pic coarda sensibilă cu erotismul său bine dozat. Enjoy!
PS: Am ales poza din deschidere, care nu e tocmai afișul, ci una din fotografiile oficiale, pentru că mi se pare mult mai grafică, deși afișul în sine este extrem de sugestiv. Chiar de mult nu am mai văzut un afiș care să rezume atât de bine chintesența unui film.