MIDNIGHT GOLD SAU CUM MI-AM FĂCUT DAMBLAUA

Facts

• Eu funcționez pe sistemul damblalelor.
• De la majorat (când am avut petrecere) mi-am tot dorit să repet experiența. Nici în copilărie nu prea aveam parte de petreceri de ziua mea pentru că în mijlocul verii toți copiii erau plecați pe la țară pe la bunici.
• Mi-am dorit să fac această petrecere la 30 de ani, dar nu s-au aliniat planetele. Așa că la 33 (cifră rotundă, nu?!) am zis că le fac eu să se alinieze. Și s-au aliniat!
• Ca o pitzi-coțofană ce sunt, îmi place mult aurul-auriul-strălucirea.
• Nu mai țin minte exact când m-am îndrăgostit de peisajul urban privit de sus, dar a fost cândva în neolitic (should I say goldlitic, ca să rămân în temă?!), iar când am început să văd o emisiune cu imobiliare în New York și apoi am ajuns și la New York și la Bangkok, această plăcere a mea pentru rooftop-uri s-a cristalizat și mai mult. Așa că era musai ca petrecerea să se întâmple deasupra orașului.
• Acum, dacă tot făceam petrecere, păi petrecere să fie. Spațiul m-a restricționat la vreo 100 de persoane. Și cu greu am reușit să reduc și eu lista la vreo 150, din care nu au venit toți, că așa se întâmplă și la case mai mari, dar na, asta e…

Midnight Gold Party

Asta am decis să fie tematica petrecerii. Să strălucească centrul Capitalei. Și tare m-am bucurat când lumea a respectat dress code-ul! Am închiriat terasa clădirii de birouri Magheru One, un loc splendid, care a făcut toți banii, și am încercat să îl decorez astfel încât povestea să fie unitară. De la perdeaua de panglici aurii la fețele de masă de aceeași culoare, am vrut să creez o atmosferă elegantă și totuși relaxată. Mai pregătisem și niște lămpi-lumânări pentru mese, însă vântul nu le-a lăsat în pace, așa că am renunțat la ele. Dar nu am renunțat la mâncarea pe care am avut ambiția să o gătesc singură (doar cu ajutorul maică-mii) și la băutura care speram să fie de ajuns. Și a fost!

Am avut un minuat bar de Aperol Spritz și J&B Lemonade de la prietenii de la PPD România, un frigider plin cu Carlsberg și cidru Somersby de la prietenii de la Tuborg România și vin bun de la prietenii de la cramele Liliac.

Cât despre mâncare, am încercat să compun un meniu cât mai variat, la fel ca gusturile mele culinare, care s-a cam îndreptat destul de mult spre Est, și care a fost gândit astfel încât să poți mâncat din mers, fără farfurii și complicații, dar care să fie și rezistent la căldura de august. Așadar am avut

• shot-uri cu supă gazpacho
• creveți provensali
• crostini cu piureu de mazăre și sos srirracha
• corstini de mămăligă cu cremă de brânză (un fel de mămăligă cu brânză și smântână pe care toată lumea o adoră)
• chifteluțe de porumb cu sos de iaurt cu pătrunjel
• pui satay cu sosul aferent
• plăcințele cu cartof și curry
• crudități (adică bastonașe de ardei, morcovi și castraveți) cu sos de iaurt cu srirracha și sos asiatic cu susan și cozi de ceapă verde
• fasole bătută cu zeamă de sfeclă și apio
• felii de mango cu chili și sare neagră de Hawaii
• afine în ciocolată albă și neagră

 

Și, evident, tortul, pe care cei de la Ana Pan mi l-au făcut după doleanțele mele: cu cremă de unt de arahide și îmbrăcat în pastă de zahăr cu motive animal print. Lumea a fost încântată de mâncare (sper că și pe bune, nu doar verbal), dar mă bucur tare că preferința mea pentru untul de arahide a încântat papilele tuturor celor prezenți care au declarat că nu au mai gustat un astfel de tort până acum și că este genial. Chiar îmi pare bine, pentru că aveam emoții cu tortul meu ciudat.

La amenda pe care am luat-o pentru gălăgie atmosfera de petrecere a contribuit din plin echipa de DJ de la Privent, niște băieți simpatici din Pitești, despre care am aflat prin recomandare, care au pus muzică foarte mișto toată seara și au făcut ca totul să decurgă așa cum trebuia.

Panou de poze nu am avut (deși să nu credeți că nu m-am gândit și la asta, dar vântul a ieșit învingător!), dar am prins cam toți invitații la pozele făcute de Cezar Tabac. La fel ca și astea din articol.

De părul meu s-a ocupat unul din cei mai tari stiliști din oraș, Robert Both, iar de machiaj nu m-a lăsat să plec până nu a fost totul perfect, tot una din cele mai bune make-up artiste din oraș, care se ocupă de imaginea multor dudui ce cântă și apar pe la televizor, Ana Mironescu.

Concluzii

Țin minte că după petrecerea de majorat, am rămas cu un gust nu tocmai dulce. Nu știu de ce. A fost o oarecare dezamăgire. De data asta, însă, a fost minunat! Chiar a ieșit peste nivelul așteptărilor și m-am bucurat de seara asta și de toate lunile de pregătiri prealabile.

În plus, am primit multe cadouri pe sufletul meu, un teanc considerabil de cărți de bucate, facilități către tot felul de experiențe pe care mi le doream, felicitări hand-made și cu strasuri (yey!), ambalaje frumoase (did I ever tell you că ador ambalajele frumoase?) și, oooo, da!, multe folii de plastic cu bule! Muahahaha!

Deci da, a fost un Midnight Gold Party și vă mulțumesc pe această cale tuturor celor care mi-ați fost alături în acest proces de construcție a unei nopți perfecte.

PS: Da, am avut și rochie aurie în prima jumătate a serii, după care m-am schimbat pentru a putea dansa. Uite și dovada!