De curând aveam nevoie să îmi iau la mine o carte ușoară (în termeni de greutate), cu care să îmi umplu timpul pe un drum. Așa că am pus mâna pe prima carte din teancul „de citit” din bibliotecă și mi-am pus în geantă Nojoud Ali, Divorțată la 10 ani.
Este povestea reală a unei puștoaice yemmenite care la 9-10 ani a fost obligată de familie să se mărite, dar care mânată de o forță interioară incredibilă a reușit să își recâștige copilăria printr-un divorț pe care l-a cerut singură, la tribunal.
Am încercat să caut informații mai recente despre Nojoud Ali, care acum ar trebui să aibă în jur de 18-19 ani. În 2008, când se întâmpla tam-tam-ul pe care l-a creat în jurul său în media internațională, avea vreo 10 ani și își dorea să își continuie studiile (care inițial îi fuseseră curmate în fașă, odată cu trecerea la statutul de femeie măritată) și să devină avocat, întocmai ca cea care a ajutat-o pe ea să obțină divorțul și să atragă atenția tuturor asupra ei. Așa că eram curioasă ce s-a ales de ea… Nu am găsit informații prea recente. Am dat însă peste o pagină cu multe fotografii de nunți de copii din toată lumea și m-am îngrozit de tristețea, disperarea și resemnarea de pe fețele lor. Și am găsit și un articol de acum 3 ani din The Guardian, în care se povestea cum cretinul de tată, o lepră care nu a fost niciodată capabil să își întrețină familia, și-a mai luat o soție din banii pe care îi primește lunar de la editura franceză ce deține dreptul de publicare a cărții, a gonit-o pe Nojoud din casa cumpărată tot din drepturile de autor și tocmai ce a pregătit mariajul surorii mai mici a fetei cu un bărbat de două ori mai mare ca ea, pe care aceasta nu îl cunoaște.
Superb sau ce? Este așa de revoltător încât nu cred că există modalități prin care să o poți exprima în cuvinte… Iar puterea mea de înțelegere este pur și simplu depășită. Știu că atunci când trăiești acolo și e singura realitate cu care ai crescut, ca femeie îți înduri soarta, te supui și aia e. Pentru că nu există altceva. Dar iată că există. Există și bărbați întregi la minte (precum judecătorii care au ajutat-o pe Nojoud), există și organizații internaționale care luptă împotriva unor asemenea barbarii și există și femei care, chiar dacă înfășurate în văl, vin și pledează în tribunale pentru drepturile lor. Totuși, mai e mult până departe… Iar cartea este bine scrisă de jurnalista franceză Delphine Monoui care a consemnat întreaga poveste.