Anul acesta mi-am descoperit o nouă pasiune: wakeboarding-ul. Auzisem despre wakeboarding pe Lacul Snagov de vreo doi-trei ani, dar aveam mereu impresia că este un sport exclusivist, dedicat bogaților de pe lac. Însă în prima zi de vară a acestui an, una din cele mai bune prietene ale mele m-a dus la Snagov pentru a mă iniția. Așa că toată vara am încercat să ajung măcar o dată la câteva săptămâni pe lac, să mă dau cu placa.
Wakeboarding de vară
Dacă ați mai intrat măcar din când în când pe blogul ăsta, știți probabil cât de entuziasmată sunt eu de vară. Aș putea trăi intr-un climat cu o vară permanentă fără probleme. Cum ar fi la Bangkok, de exemplu… Dar să revenim la București și împrejurimile sale. Deci vară. Ador vara și faptul că pot petrece mult timp în aer liber. Pentru mine nu există conceptul de prea cald. Dar dacă vara o aduci în combinație cu apă (indiferent de gustul ei!), e o garanție să mă ai lângă tine fericită.
Sunt zodie de foc, dar ador apa (asta mi se trage de la zodiacul chinezesc, unde sunt semn de apă). Și îmi plac toate activitățile de apă. Așa că m-am îndrăgostit instant de wakeboarding. Nu sunt eu încă expertă, iau încă diverse căzături, îmi pare foarte rău că până la sfârșitul sezonului nu mi-a ieșit switch-ul corespunzător, dar nu disper. O nouă vară va veni. Și sper ca în următorul an să am posibilitatea să ajung pe lac cam o dată pe săptămână! O pun pe lista de rezoluții de mâine. :)
Wakeboarding de iarnă
Știu că poate fi greu de crezut ca în România, în Ajunul Cărciunului să te dai cu barca pe lac și să mai faci și wakeboarding. Dar da, am făcut-o! Este unul din cele mai mișto lucruri pe care le-am făcut anul ăsta.
M-am bucurat cred că mai mult decât oricine de această vară indiană care a fost în noiembrie și decembrie, chiar dacă știu că nu e bine pentru natură. Dar pentru natura mea personală, a fost perfect. Și în tot contextul ăsta, cu temperaturi de 15 grade și mult soare, mă cam ofticam când vedeam pozele de la wakeboarding ale băieților din gașca iwake. Dar totuși apa e al naibii de rece și eu nu mă țin perfect pe placă… Și uite așa s-au scurs două luni. Plus octombrie când a fost crunt afară. Dar cum nu am astâmpăr, când Leon, tăticul wakeboarding-ului de pe lacul Snagov, a organizat o sesiune de distracție în ajun, nu am mai refuzat.
Așa că am plecat cu o gașcă de nebuni cu barca, înarmați cu vin fiert, bine, camuflată în neoprenul gros și dă-i și dă-te! 14 grade în aer, 6 grade în apă. După ce am revenit la hainele de stradă, însă, ne-am mai suit o tură, pentru ca Leon să își facă sesiunea de surf pe valul produs de barcă (i-am pus în vedere ca la anul să mă învețe să fac și chestia asta). Așa că am prins și un superb asfințit pe lac.
Când m-am suit înapoi în mașină, ca să o pornesc spre București, am stat câteva momente și doar m-am bucurat de ceea ce am făcut. Este incredibil cât de mult mă poate umple o astfel de activitate plină de adrenalină. La fel ca și o zi într-un parc de distracții. Sunt ca un copil și sper ca niciodată să nu mă maturizez din punctul ăsta de vedere. Sper ca și atunci când o să am nepoți, să rămân la fel de entuziasmată și să se laude cu bunica lor care nu are astâmpăr.
