PATRU LĂCAȘURI DE CULT

Cum-necum, papilele mele gustative de foodie s-au delectat în ultima vreme prin diverse stabilimente ce merită menționate. Am putea să le numim chiar lăcașuri de cult, mai ales acum de când a venit vremea rece și abonamentul la bibliotecă e cam desuet.

Kan Pai

Despre micul restaurant japonez îmi spusese un prieten, partener de nădejde de citit… meniuri. E ascuns prin dorobanți, pe un colț al străzii George Călinescu, deci vedeți, cultura vine peste noi din toate direcțiile! La Kan Pai (oare se scrie legat?) am mâncat bine, decent la preț și mi-a plăcut foarte tare locul. Pentru că este amenajat într-un stil modern, relaxat, cu o baie tare drăguță și cu un meniu interesant. Am început cu preferatele mele, edamame (note to myself: dă o fugă până în Dragon să-ți mai iei câteva pungi de edamame congelate!), după care am continuat cu un burger destructurat cu sos teriaki și „chiflă” de orez, bun rău de tot, și am încheiat cu niște yakitori de somon. De desert nu am mai avut loc. Dar ăsta nu e decât un alt motiv pentru a mai merge încă o dată la Kan Pai.

Naan

La Naan am fost invitată la evenimentul de deschidere. Deși se deschisese de pe la începutul verii, nu au făcut niciun eveniment până acum două săptămâni. La eveniment, ca la eveniment, multe platouri cu chestii mici și bune, lume multă, vin bun, din astea. Însă meniul mi-a atras atenția și am decis că de data asta trebuie să-mi duc eu partenerul de prânzuri gourmet într-un loc mișto. Așa că ieri mi-am început prânzul cu un cappuccino de hribi. Da-da! Asta m-a intrigat și pe mine. Cum cappuccino de hribi? Păi foarte simplu: o supă delicioasă de hribi, garnisită cu spumă de lapte, nuci caramelizate și niște pâine naan alături. Am continuat cu un tartar de somon fume bun tare și frumos rău prezentat și m-am înfruptat și din frigăruile de berbecuț ale lui, făcute în cuptorul tandoori. Pentru că la Naan au meniu internațional, dar cum au și un tandoori, profită de el pentru a face pâinile naan și alte câteva specialități. În plus, locul este foarte frumos amenajat și stând ieri acolo, în liniște, înconjurată de câteva mese cu clienți străini (se pare că e în topul Trip Advisor pentru cele mai bune restaurante din Bucureși și atunci turiștii vin aici), chiar aveam impresia de bistro elegant din Paris sau Madrid.

The Harbour

Săptămâna trecută am ajuns și la The Harbour din Piața Amzei. Nu e un restaurant nou, însă cam toată vara a fost în reamenajare și acum au avut evenimentul de redeschidere. Și arată demențial! Mâncarea de la eveniment a fost bună, dar nu am ajuns încă să mănânc acolo liniștită, la o masă, ca un client obișnuit. Deci nu pot să vă spun prea multe despre acest subiect. La eveniment, însă, al cărui MC a fost prietenul Tudoran deghizat în pirat fioros care ne-a tot ademenit cu un borș de gâscă dolofană ce s-a lăsat așteptat doar, m-am distrat copios. Și între două pahare de vin, bunătăți de mâncare și o bârfă cu oameni dragi, am apucat să îmi arunc un ochi peste noul decor. Care arată foarte bine, e mult mai luminos, mai primitor, mai actual. Bravo! Acum e musai să ajung pe acolo pentru borșul cu pricina.

La Samuelle

Și la La Samuelle am fost la evenimentul de deschidere. Situat în Piața Charles de Gaulle, arată bine, deși nu m-a dat pe spate ca design. Însă ce am mâncat mi-a plăcut mult. Chef și proprietar este Sami Corodianu, cel care a creat un meniu destul de interesant. Specificul este internațional, cu preparatele împărțite pe ideea diverselor călătorii și a tipurilor de călători. Și aici sunt hotărâtă să revin cu proxima ocazie pentru că medalionul de vită infuzat cu ceai verde sună chiar foarte interesant!