Vă promiteam ieri că azi vă povestesc despre filmul Burnt, sau Super Chef, cum a fost tradus la noi.
Îmi plac fimele despre mâncare. Îmi plac și emisiunile culinare. Poți să mă lași o zi întreagă doar cu emisiuni culinare, și nu mă plictisesc. Ba chiar mi-am propus ca iarna asta, într-un weekend din ăla în care să nu îți vină să scoți nici măcar un dușman pe balcon, să îmi fac stocul de filme cu mâncare/ bucătăreală (pe multe le-am văzut deja, dar nu strică să le revăd), să îmi fac o plăcintă mare cu dovleac și să am mereu la dispoziție căni aburinde cu ciocolată caldă, și să le văd pe toate. Și, cel mai probabil, după ce o să o fac, o să vă mai stresez și pe voi un pic cu subiectul ăsta.
Dar până atunci, am fost la cinematograf, să văd cel mai recent film despre viața de chef. Nu mă iau după critici, note și recenzii atunci când aleg sau nu să văd un film. Îl aleg după subiect. Și subiectul mă interesa. Dar mă surprinde că imdb-ul (ca și comunitate), care e de regulă foarte critic, i-a dat totuși nota 7. Pentru că din punctul meu de vedere este un film de nota 7, dar nu de 7-le imdb-ist, care înseamnă destul de mult.
Nu mă înțelegeți greșit. Filmul e bunuț, Cooper joacă bine, l-a învățat bine Ramsey (i-a fost consultant în perioada în care își pregătea rolul, poate că de aici și istericalele pe care le face în bucătăria din film) și există acțiune. Dar îi lipsește ceva. Nu mă întrebți ce. Un zvâc. Iar Sienna Miller arată odios. Nu că ar fi fost ea vreo mare frumusețe în alte filme, dar aici e tare neplăcută privirii. Partea bună e că avusesem inspirația să mergem înainte să mâncăm (la nou deschis-ul Upstairs, mâncare decentă, local urâțel, cu iz studențesc, dar cu un view superb – vara, pe terasă, cred că e plăcut), că atâtea feluri care îți lasă gura apă și care în film chiar fuseseră realizate de un chef Michelin, nu sunt de ignorat.
Una peste alta, e un film drăguț, de văzut acasă, într-o seară obișnuită.