Recent l-am descoperit pe Donal Skehan. Da, știu, nu e vreo noutate, dar abia acum l-am descoperit eu pe puștiul teribil al bucătăriei irlandeze. Ocazie cu care am avut și o revelație culinară să zicem: am realizat că emisiunile culinare britanice sunt mult mai atractive decât cele americane.
Mă știți telespectatoare de Paprika Tv și Food Network, plus alte emisiuni culinare de pe canale de lifestyle. Așa că vorbesc în cunoștință de cauză. Am văzut tot felul de emisiuni, dar când vine vorba de cele cu rețete, preparate într-un studio, cele britanice sunt de departe mai plăcute decât cele din US. Și asta datorită gazdelor. Mereu s-a zis că bucătăria britanică este varză și nu are tradiție, dar chiar și așa, industria de entertainment a reușit să descopere niște bucătari cu foarte multă charismă, care au făcut legendă. Jamie, Gordon, Heston (cât îmi place omul ăsta!) sunt prenume care nu mai au nevoie și de continuarea numelui. Dar în afară de ei, pe lista preferaților mei se mai adaugă foarte mulți: Lorraine Pascal, Nigella Lawson, Jimmy Doherty, Antonio și Gennaro, Hugh Fearnley Whittingstal and so on. Toți oamenii ăștia au o naturalețe și un firesc (da, chiar și Nigella care ai impresia că e un pic nimfomană și acu’ sare pe tine să ți-o tragă) care mă face să îi privesc cu plăcere.
În schimb, de peste ocean, cu greu pot să aleg câțiva. Îmi place Anthony Burdain care nu mai există de ani de zile în grila Food Network. Îmi place Anne Burell. Și-mi mai place australianul aclimatizat în State, Curtis Stone. Asta îmi vine acum în cap, la o primă strigare. Restul sunt foarte artificiali, ușor penibili și unii de-a dreptul enervanți, în frunte cu madame Martha Stewart, care habar nu am cum a reușit să facă atâta vâlvă. Ce știu, însă, americanii să facă foarte bine, sunt emisiunile-concurs pe teme culinare. Pe alea da, le urmăresc cu sufletul la gură pentru că la asta chiar se pricep. Și dacă nici la ei nu e piață pentru concurenți, atunci, unde?
Să mă aventurez să spun ceva despre emisiunile de gătit (prezentat rețete, nu cele concurs) de la noi? Mai bine, lasă… Că mai e mult până departe!
