Am zis-o mereu: aș vrea să trăiesc într-o vară eternă. E drept că uneori lenea văratică mă lovește într-un stil foarte elen, dar de multe ori și am mai mult chef de viață vara decât oricând altă dată. Însă vara sunt uneori și melancolică. Tocmai pentru că îmi place așa de mult tot ce ține de acest anotimp.
Nu mă deranjează căldura, dar nu m-ar deranja nici să am o piscină la dispoziție, în care să mă arunc în fiecare zi.
Iar un alt lucru care îmi place foarte mult în perioada asta a anului, este abundența de legume și fructe.
Am ajuns ieri dimineață pornografic de devreme în piață și deși m-am înghesuit cu pensionarii care se grăbeau să nu vină canicula peste ei, mirosurile și imaginile au compensat. Vara, în ciuda căldurii, mirosurile din piață sunt o desfătare: pepeni galbeni, ardei grași, busuioc, mentă, flori de grădină, castraveți murați, un mix interesant care trezește simțurile. Iar la primele ore ale dimineții, tarabele arată fresh, mormanele de produse își așteaptă încă destinatarul final și parcă ai vrea să le iei pe toate. În afară de poftele de pepene (fie el galben – indiferent de sezon – sau roșu) și porumb copt, vara vreau dovlecei prăjiți, chifteluțe de porumb, salată de vinete, roșii multicolore (!) stropite cu ulei de măsline, zmeură și afine grăsane. Și, o, da!, vara îmi place să fac conserve. Și toamna, dar vara, când văd mormanul de roșii recoltat din grădina mătușii mele, deja îmi apare întipărită pe retină imaginea cu rafturile din cămară curbate sub greutatea borcanelor cu sosuri multifuncționale din roșii.
Deci, dacă nu vă răspund la telefon zilele astea, cel mai probabil bântui prin Piața Moghioroș, cu mâinile încărcate de pungi pline cu arome și culori spectaculoase!
PS: Poza e mai veche, o parte din recolta de la mătușa mea din curte de anul trecut, însă mi se pare al naibii de sugestivă.
