În ultima vreme mi-a tot apărut în câmpul perceptiv o problemă delicată: cea a partajului emoțional. Când un cuplu se desparte, mai devreme sau mai târziu, mai ușor sau mai dificil, patajul de bunuri se rezolvă, custodiile se aranjează și lumea se relaxează. Dar ce te faci cu bunurile emoționale, adică prietenii și locurile de suflet?
Sunt locuri în care cei doi mergeau împreună și la care țineau în egală măsură. Așa că ce faci, negociezi sau dai cu banul? Tu nu mai ai voie să mergi acolo… Sau sunt locuri pe care unul din ei le-a descoperit și l-a introdus și pe celălalt, așa că noului venit i se pune interdicția de a veni acolo singur sau, mai rău, cu o nouă achiziție. Și hai să zicem că și aici o mai scoți la capăt într-un fel. Poate cu un excel care să împartă lună în zilele lui și zilele ei, dacă vorbim de vreun cuplu corporatist…
Dar ce faci cu prietenii? Pentru că poziția lor este cea mai ingrată. Ok, fiecare din cei doi și-a văzut de viața lui, de noii parteneri, iar vechii prieteni sunt puși în situația de: a) a alege părțile sau b) a rămâne prieteni cu amândoi. Însă în varianta b), reuniunile de tip nunți, Crăciunuri și alte cele sunt extrem de penibile pentru că nu prea poți să îi inviți pe amândoi. Iar dacă unul din foștii membri ai cuplului mai are și pretenția de la prieteni de a renunța la celălalt, bieții oameni sunt în rahat de tot. Cum să renunțăm ba la unii, ba la alții când sunt prietenii noștri, când am investit emoțional și când nu ne-au făcut nimic? De ce trebuie noi să intrăm în războiul lor, să fim victime colaterale într-o neînțelegere de alcov?
Iar varianta și mai „simpatică” este când ea rămâne prietenă cu ea și el rămâne prieten cu el, pentru că așa fuseseră și înainte de a se combina despărțiții. Iar aici circul devine maxim pentru că prietenii sunt transformați tacit în mesagerii frustrărilor și iscoade neloiale, secați de energia războiului rece. Așa că ce faci?
Însă pentru mine, cea mai dificilă situație este atunci când ești inițial prietenul unuia din ei, iar pe parcursul existenței cuplului, devii prieten mai bun cu celălalt. Și atunci ce faci? Alegi în funcție de vechime, ca la job, ultimul venit, e primul pus pe liber, sau alegi după corazon și rămâi cu ăl mai apropiat?
În weekend, când pe mine mă rodea subiectul de ceva vreme, chiar am dezbătut cu niște prieteni povestea asta, dar concluzia generală a fost că nu poți trage o concluzie generală, ci să te referi doar la cazuri concrete. Și atunci să funcționezi după instinct și să faci strategii de funcționare în cazul în care rămâi în filmul celor doi prieteni despărțiți.
Dar dacă voi aveți altă soluție, do share!