Când a fost mama în Kerala și a asistat la Kathakali, s-a întors mult mai entuziasmată de acest spectacol decât am fost eu. Dar se știe că eu sunt greu impresionabilă…
Kathakali este un spectacol tradițional de pantomimă să-i zicem, cu muzică ce răsună dintr-o tobă și multe urlete ale actorilor. Scena e ceva din mitologia locală. Costumele și machiajul sunt însă fascinante. Dacă la baraca de pe faleză, care servea pe post de sală de spectacole totul era ponosit și o mare parte din costume părea improvizată, am fost surprinsă că și la case mai mari (a se citi spectacolul ținut pentru un public restrâns la un hotel de lux din Kovalam), costumele sunt realizate după metoda improvizației tradiționale, doar că mult mai îngrijite. Ce a remarcat și mama și m-a distrat și pe mine a fost tutu-ul făcut din saci de rafie, ce umfla fustele personajelor. Și pentru că sunt cunoscută ca fiind mult prea curioasă, trebuia să mă fi văzut cum m-am pus în patru labe pe marmua din holul hotelului pentru a încerca să mă uit sub fusta actorului care își vedea de numărul său dincolo de geam, pe terasă. Și da, și ei aveau tot saci de rafie în care se căra orezul. După aia am și vorbit cu oamenii și cică ăsta e modul tradițional, așa că îl respectă.
Machiajul, cel puțin la baraca de lângă noi, făcea parte din spectacol și se întâmpla pe scenă, cu diverse vopseluri naturale, despre care șeful trupei de teatru, care era și băiat de bilete și prezentator, ne-a povestit la începutul reprezentației.
Sfatul meu e așa, în caz că ajungeți prin zonă: merită să mergeți la spectacol, așa de amuzament, mai ales că nu sunt prea multe lucruri de făcut prin zonă, însă e plictisitor să stați acolo tot timpul – mai ieșiți la plimbare să surprindeți apusul (așa cum am făcut eu) în timp ce se pictează oamenii. Și spectacolul în sine e cam lung, dar dacă ești cu o gașcă pusă pe făcut miștouri, atunci e o pepinieră bună de subiecte.
