MĂ NUMESC ROŞU

Nu, nici nu am fost într-o vacanţă la capătul pământului, nici nu am fost foarte ocupată, pur şi simplu nu am avut nici chef, nici iedi despre ce să mai povestesc pe aici. Noroc că am terminat de citit o carte pe care o începusem de ceva vreme şi din care reuşeam să citesc în fiecare seară câteva pagini, ca să mai am şi eu un motiv de povesti.

Mă numesc Roşu, de Orhan Pamuk este o carte superbă. Nu m-a interesat câtuşi de puţin că e scris de un câştigător de premiu Nobel, ci faptul că mi-a recomandat-o cineva în care am încredere. Şi a meritat. E o poveste frumoasă care se desfăşoară în Istanbulul anilor 1600 şi care are un mod narativ pe care până acum nu l-am mai întâlnit, cred. Este povestit fiecare capitol din perspectiva altui personaj care continuă astfel firul acţiunii de unde rămăsese în capitolul anterior. E o carte plină de referinţe culturale şi destul de picturală. De fiecare dată când mă aşezam să citesc, era o bucurie să îi parcurg paginile. Finalul nu este unul siropos, este unul care poate să rivalizeze cu uşurinţă cu ceva perfect întâmplabil în viaţa reală. Dincolo de asta, însă, cartea are o notă de fantezie, de basm.

Să îmi spuneţi, după ce o citiţi, cu cine o asemănaţi fizic pe Şeküre. Eu mi-am închipuit-o pe Monica Bellucci în rolul frumoasei protagoniste.