Mie îmi place să pictez. Şi să gătesc. Asta la capitolul chestii făcute cu mâinile mele. Dar le păstrez la stadiul de hobby. E frumos să mă mozolesc cu uleiurile, fie ele de pictură sau de gătit.
Şi ca mine, sunt mulţi. Sau mai bine zis, multe, pentru că în general femeile sunt cele care au astfel de preocupări. Doar că, din ce în ce mai multă lume se gândeşte să îşi transforme hobby-ul în meserie. Corporatişti sătui de rapoarte şi statistici se gândesc că e mai fun să prepari cupcakes-uri, să modelezi cercei sau să faci „hăinuţe”. Evident că e mai fun! Şi uite cum, tot mai mulţi vor să îşi părăsească job-urile (din corporaţii) pentru a-şi urma pasiunea neaducătoare decât foarte rar de bani.
Doar că mă gândesc la două lucruri: eşti dispus să renunţi la un oarecare confort financiar pentru o situaţie nesigură? Şi dacă da, dacă trend-ul merge în direcţia asta şi toţi se aventurează în astfel de demersuri, cine o să mai fie cumpărătorii atâtor bijuterii, haine, fotografii, decoraţiuni, aranjamente florale, cine o să mai fie clienţii unor restaurante-boutique, cine o să mai cumpere pâine cu diverse seminţe şi fructe, dacă toţi îşi sacrifică veniturile, din care înainte îşi satisfăceau aceste plăceri?
Şitu că e al naibii de frumos să faci numai ceea ce-ţi place! Cred că m-aş descurca de minune să fiu călător profesionist! Şi da, aş putea scrie/ povesti/ arăta şi altora ce văd. Doar că nu am avut bafta asta, de a mă naşte într-o ţară cu posturi de televiziune care să mă trimită să fac emisiuni în jurul lumii. Şi nici cei care au urmat ASE-ul, să zicem, nu au avut norocul să se nască Gordon Ramsey ori Donatella Versace… Deci ne adaptăm. Găsim modalităţi de supravieţuire. Iar hobby-urile sunt printre cele mai bune variante. Doar că în momentul când ele ies din aria de joacă şi devin munca noastră zilnică, intervin toate acele lucruri care îţi scoteau peri albi în activitatea precedentă: acte, bani, contracte, etc., şi, implicit, stresul. Deci mai e pasiunea o plăcere atât de mare în cazul ăsta? Sau începe şi noua activitate să îşi piardă din strălucire? Oare merită să îţi sacrifici joaca?
