Sunt zile mohorâte care îmi plac. Puţine, ce-i drept. Azi, nu e una din ele. Şi în drum spre birou mă gândeam că abia aştept să ajung şi să-mi montez (cred că e cea mai potrivită expresie având în vedere întregul proces) o cafea cu spumă de lapte, caldă şi catifelată. Şi totuşi…
Fapte: ¤ Nu sunt o băutoare de cafea. ¤ Nu am tabieturi. ¤ Fac parte dintr-o generaţie de femei care a crescut cu Sex and the City. ¤ Când am ceva de mâncat/ băut, nu pot să trag de timp şi consum imediat. ¤ Îmi plac chestiile complicate, declaraţie aplicabilă şi la gusturi, mâncăruri, băuturi.
Revenind la cafeaua de azi, mă gândeam, în timp ce mă eschivam de stropii de ploaie care picau rar şi enervant în calea mea, că dacă îmi dai de ales între o ceaşcă de poţelan şi un pahar de carton cerat, îl prefer clar pe al doilea pentru a-mi bea cafeaua atunci când se nimereşte. Nu ştiu să explic exact de ce, în afara listei de fapte de mai sus, dar mi se pare mai cool să bei astfel cafeaua.
Singura poză din propria arhivă pe care am găsit-o potrivită să ilustreze acest articol.
Faptele detaliate:
¤ La mine în casă nu se bea cafea. Deci nu am prea avut cum să mă căptuşesc cu acest obicei. În plus, de multe ori cofeina îmi face rău. Cu cât e în stare mai pură, mai naturală. Diversele capsule sau pliculeţe care pretind că ne oferă cafea, însă, sunt inofensive pentru mine.
¤ Nu am niciun fel de tabieturi, mă trezesc fără probleme şi fără doza matinală de cofeină, nu trebuie să îmi beau cafeaua/ ceaiul dintr-o ceaşcă anume sau într-un fel anume şi nici nu am sortimente preferate.
¤ Sex and the City continuă să fie în topul serialelor mele preferate, sunt secvenţe de referinţă în cultura noastră urbană culese din acele episoade şi stilul de viaţă al personajelor continuă să fie un model pentru mine. Nu neapărat inspiraţional, ci circumstanţial. Iar fetele alea, ce să vezi, plimbau prin Manhattan pahare mari cu specimene de cafea.
¤ Nu mi-a reuşit niciodată chestia aia cu ieşitul la terasă şi tras de un suc două ore. Îl beau în 5 minute şi gata. Următorul. La fel, şi cu cafeaua. Dacă îmi aduci o ceşcuţă minusculă, mă enervezi. Pentru că din două înghiţituri am terminat-o. Aşa că dacă e vorba de ieşit la cafea, prefer locurile în care ceştile sunt mari şi latte-ul prezent în meniu. Pentru că, nebând cafea de nevoie, îmi place să o savurez, să mă bucur de ea mai multă vreme. Deci un cortado nu va fi niciodată o alegere pentru mine.
¤ O cafea simplă, neagră? No way! Trebuie să aibă cel puţin lapte + spumă de lapte. De aici mai departe, poţi să fii oricât de creativ. Siropuri, arome, pulberi, topinguri, etc. Toate astea fac plăcerea savurării minunată. Şi, cel mai adesea, astfel de lucruri se găsesc în localurile care îţi dau cafeaua în pahare mari, cu capac. Da, ştiu, mai sunt şi prin alte locuri, dar nevertheless…
Concluzie: Îmi place senzaţia de a ţine între mâini paharul fin de carton cerat, parcă mă simt mai aproape de lichidul din interior, îmi place cantitatea care îmi dă răgaz să o savurez, îmi place că pot să o iau cu mine oriunde, îmi place gustul complicat şi mi se pare cool abordarea atât de urbană a acestui obicei artificial.
Cu ceaiul, însă, e o altă poveste…
