Poate că a ajuns să vă plictisească entuziasmul meu în faţa petrecerilor Brown Forman. Dar nu mă pot abţine să nu apreciez nişte petreceri impecabil făcute. Mai ales că în ecuaţie mai tot timpul apare şi agenţia Wunderman, care pe mine până acum nu m-a dezamăgit niciodată. Iar de data asta a mai fost o bilă albă în combinaţie: Gache (unul din cei mai tari barmani din România), care mi-e foarte drag, cu al său Interbelic, pe care l-a redeschis câteva sute de metri mai la vale, în spatele magazinului Victoria.
Fix acum o săptămână se întâmpla această petrecere, de care m-am bucurat şi mai mult pentru că trecuse ceva vreme de când ieşisem ultima oară şi tânjeam după aşa ceva. Deci, petrecere de redeschidere a Interbelicului, brand-uită de Finlandia şi a sa nouă campanie de promovare, cu o poveste creativă impecabilă în spate. La intrare, o piaţă de fructe şi diverse tipuri de Finlandia, plus câteva elemente secundare, din care să-ţi creezi cocktailul pe care îl vrei. După intrare, printr-un dulap, btw, spaţiul părea ciudat, acoperit de cortine negre. Cortine care au căzut una câte una, scoţând la lumina reflectoarelor diverse puncte de interes. Dar până să cadă, la un moment dat, din spatele uneia dintre ele, tot răsăreau mâini întinse care sprijineau câte un cocktail, pe care îl puteai lua cu încredere. Imaginea asta mi-a adus în minte un gând pervers inspirat de un film porno vechi pe care l-am văzut într-un muzeu al sexului… Mă rog, să revenim. După ce cortina a căzut, barul mare a scos la iveală o întreagă maşinărie de făcut cocktailuri care funcţiona fără întrerupere şi care, pe lângă mixul de licori, asezona paharele în mod creativ cu popcorn, orez expandat sau, minunăţii de răţuşte galbene de cauciuc. Mulţumesc, Alex (să ştii că e bine sănătoasă)!
Petrecerea a avut, însă, în primul rând, scopul de lansare a noii campanii de promovare Finlandia – The Life Less Ordinary. Iar party-ul a fost exact ce trebuia. Singurul lucru ne-less-ordinary a fost anturajul, pentru că m-am întâlnit cu multă lume care îmi place şi pe care am ocazia să o văd la un loc numai la astfel de evenimente. Iar pentru a fi în ton cu dress-code-ul less ordinary, deşi am ales o ţinută destul de cuminte, mi-am făcut un machiaj în trenduri, total neobişnuit pentru faţa mea, spre disperarea maică-mii şi încântarea celor din domeniu: sprâncene accentuate şi buze roşu închis.
Singura chestie care nu mi-a plăcut, a fost panoul de poze, less ordinary şi el, interesant ca idee, dar personajele vii din imagini apăreau prea mici pentru că trebuia prins şi peisajul. Altfel, foarte drăguţ! Bravo!
