Încă un episod newyorkez, de data asta ceva mai liniştit. Pentru că vă invit la o plimbare prin parc. Parcuri, mai corect spus.
Central Park
Central Park e previzibil, şi el ca în filme, imens, frumos, sălbatic şi totuşi îngrijit, unde lumea iese la plajă, joacă, relaxare. Hmm, tocmai mi-a trecut o întrebare prin minte apropo de plajă. Ştiţi că în America nu ai voie top-less pe plajă. Însă în New York femeile au câştigat de curând dreptul de a umbla la bustul gol pe stradă. Deci, dacă stai despuiată aproape de tot pe iarba din Central Park se pune că eşti pe stradă, deci scapi de amendă? Ar trebui să studiez problema. Oricum, însă, eu care nu sunt mare fană a parcurilor, chiar am fost plăcut surprinsă de dorinţa cu care te îmbie imensa parcelă verde din Manhattan să vii să pierzi timpul la relaxare.
Bryant Park
Un părculeţ în apropiere de Times Square, cred că de dimensiunea gazonului unui teren de fotbal, unde poţi de asemenea să stai pe iarbă, poţi să stai la terasă sau poţi să vii în serile de vară să vezi filme vechi. Arată fix ca o poieniţă în mijlocul pădurii de zgârie-nori şi asta îl face aparte. A fost printre primele locuri pe care le-am văzut în New York şi am revenit acolo de câteva ori pentru că, inevitabil, traseele mele de-a lungul şi de-a latul treceau pe acolo. Vă recomand să vă opriţi măcar o dată acolo, să vă întindeţi pe iarbă şi să priviţi în sus. Mai ales la crepuscul, când soarele nu mai străluceşte şi luminile din mastodonţi devin vizibile.
High Line Park
Un alt loc neapărat de vizitat este parcul suspendat High Line. Nu ştiu câte ghiduri turistice îl recomandă, dar ascultaţi la fata, că merită. Construit pe o fostă linie de metrou suspendat dezafectată, parcul lung de vreo milă şi ceva este de asemenea o oază superbă în mijlocul unui peisaj cât se poate de urban. Situat în Lower Manhattan, mergând paralel cu Hudson River, care se şi vede, parcul are din loc în loc alveole unde localnicii vin să ia o gură de aer sau să-şi mănânce prânzul. La un moment dat, în locul unei foste staţii poţi să stai şi la o terasă. Luat ca ansamblu, mi se pare un loc atât de tipic pentru New York, încât mă mir că nu e mai popular: îngust şi lung, mărginit de clădiri interbelice de cărămidă sau noi din sticlă, cu smocuri de iarbă şi pâlcuri de copăcei şi dale de beton, plus corporatiştii ieşiţi cu sufertaşul de mâncare. Bonus: unul din capete porneşte din Meatpacking District, adică cartierul meu preferat de acolo.
Paşii anteriori din New York aici.
Mai multe poze aici.
