Bine, şi un link, dar suna mai bine pentru titlu să folosesc pluralul.
Ştiţi cum sunt perioadele alea extrem de aglomerate în care singurul mod de a supravieţui e să-ţi faci liste cu tot ceea ce ai de făcut, inclusv că ai de mâncat sau de mers la toaletă? Schema cu listele pe mine mă ajută mult, fiind o persoană foarte organizată. Organizare care mi-a adus, se pare, şi oprobiul altora, probabil că a fi organizat deranjează lumea.
Într-un fel poate fi interesant, dar parcă uneori e prea aglomerat, totuşi. Ieri, de exemplu, ajunsesem să scriu pe lista cu ce am de făcut într-o după-amiazi mult prea scurtă, şi că trebuie să fac baie… În rest, am liste cu ce am de făcut acasă seara târziu când ajung, am liste cu ce am de făcut la birou, am liste cu ce am de făcut la cabinet şi pentru cabinet şi am liste cu subiecte pentru blog. Pe care sper să apuc să le şi pun în pagină.
Şi, dacă tot sunt la capitolul blog, să iau un subiect la întâmplare de pe listă. Da, ştiu, vă mai sunt datoare cu multe americi, dar le luăm pe rând. Şi ăsta e tot din America, deci se pune că mă mai achit un pic de datoria din vacanţă.
Când am fost la Los Angeles, am ţinut neapărat să mă duc în vizită şi la birourile mari ale Playboy-ului. Ştiu că am decis mai demult ca acest blog să interfereze cât mai puţin cu jobul meu de la revistă, dar asta merită povestit. Şi pentru că a fost şi o vizită de serviciu, am povestit aici despre cum este în vastele birouri ale revistei americane. Din păcate era vinerea dinaintea weekendului Labor Day şi mulţi plecaseră deja într-o mini-vacanţă, deci era destul de pustiu. Mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe cei care se ocupă de styling şi să schimb impresii, dar nu a fost cazul.
Ce nu am scris în articol pentru că am uitat, dar m-a amuzat, e că la ei există jobul ăla de-l vezi prin filme şi care mie mi se pare un pic cam degeaba, dar cine ştie, poate că la ei corespondenţa curge în valuri, şi anume mail boy. Doar că boy-ul ăsta era un nene în toată firea care plimba un cărucior ca alea de room-service pe care duce corespondenţele oamenilor. A fost chiar funny! În rest, în afară că aveau sală de jocuri şi bar, mi s-a părut cam sterilă atmosfera. Poate şi unde era aşa de gol şi turul mi l-a făcut un californian blond şi bronzat, foarte arogant, care făcea un oarecare efort să pară ceva mai amabil.
Cam atât. Mă întorc la lista mea de la birou să văd ce urmează de bifat.
