TREND PLICTISITOR

30 şi-o ţâră. Dar, surpriză, nu am de gând să scriu niciun post retrospectiv. Cu d-astea vă asasinez la sfârşit de fiecare an. Ar fi aiurea să mă apuc acu’ să fac contorizări şi la deceniu. Nu de alta, dar a început să mă lase memoria… şi genunchii… Şi nici nu mă simt mai înţeleaptă. Nici schimbări nu au intervenit în viaţa mea. Deci merg pe burtă cu asta şi vă spun doar că un lucru sigur nu s-a schimbat la mine: mă plictisesc repede! :)

Aşadar postul de azi e despre trend, mâncare şi plictiseală… Care e legătura dintre toate astea? Să mă explic. Trendul se referă aici la trendul culinar. Adică acel curent care promovează acum agricultura locală şi reîntoarcerea la o bucătărie simplă, din regiunea respectivă. Da, e cool, în contextul globalizării să vrei să fii altfel şi să revii la tradiţiile de la bunica, însă, e ca şi când ai vrea să mergi cu bicicleta până la mare, în condiţiile în care s-a inventat maşina. Ah! Dar stai! Sunt care fac şi asta… Mă rog, ideea mea e că de ce să te rezumi la produsele locale când poţi să te bucuri de tot ce îţi pune la dispoziţie distribuţia internaţională? Cum ar fi viaţa mea fără lapte de cocos, mango, banane, caracatiţă, sparanghel, nigella, fructul pasiunii, ceai verde/ negru, unt de arahide…  ca să dau doar câteva exemple… Şi a maică-mii fără curry?

Ok, înţeleg ca acolo unde e posibil, să foloseşti ingrediente locale, dar mai curând din punct de vedere social, decât culinar. Şi da, ştiu teoriile cu designul genetic al nostru care se pliază mai bine pe roşiile (aclimatizate oarecum recent prin partea locului, btw) de Alexandria decât pe cele din Veracruz, însă nu mă simt prea unită cu această teorie. Social, însă, înţeleg nevoia şi plăcerea de a susţine conaţionalii. Dar de aici şi până la a-ţi construi o dietă exclusiv locală în ziua de azi în lumea civilizată, mi se pare o lipsă totală de inspiraţie, creativitate şi plăcere culinară. Nu te poţi declara gurmand, foodie sau mai ştiu eu ce expert culinar, dacă te mulţumeşti cu atât. Adică na, e bine şi cu tocăniţa de legume şi tochitura sau ciorba de burtă, însă cum poţi să ratezi un somon în crustă de susan? Sau o vită în sos de stridii? Sau o supă tom kha? Sau un guacamole? Acuma zău!