Mai e puţin şi prima lună de vară se încheie şi eu nu am apucat încă să mă bucur mai deloc de tot ceea ce reprezintă pentru mine vară. Sinceră să fiu, cred că cea mai fericită aş fi dacă aş trăi într-un climat cu vară eternă (Bangkok nu sună prea rău!). Dar, cum aşa ceva nu e posibil încă, încerc să storc fiecare picătură de plăcere pe care vremea frumoasă mi-o poate oferi.
Doar că anul ăsta mă simt un pic văduvită de plăceri. Bine, nu ştiu dacă în alţi ani am fost mult mai răsfăţată (prefer să refulez amintirile neplăcute… oh, da, how therapeutically is that?!…), dar să zicem că mă străduiesc să trăiesc în prezent, aşa că acum e momentul să mă plâng de prezent. Sau să construiesc wishful thinking!
Aşadar, dorinţele mele văratice sunt relativ simple, şi touşi greu de realizat în lipsa unei infrastructuri. Pentru mine vară este egal cu soare şi apă. Deci bălăceala este absolut obligatorie cel puţin o dată pe săptămână, dacă nu zilnic (când o să mă fac eu mare o să am o piscină!). Dacă se poate într-un decor cu baldachine albe şi perdele albe fluturând în vânt, cu atât mai bine… O altă plăcere vinovată este statul la umbră, pe o terasă sau într-o grădină, cu un decor chic în jurul meu, cu bunătăţi pe masă şi fie cu o carte bună, fie cu o companie bună. Şi dacă tot am amintit de bunătăţi, mi-aş dori ca fiecare săptămână să se încheie cu un brunch în aer liber, evident, preparat de mine (a nu se înţelege grătarul de la pădure!), care să aibă diverse tematici culinare, care să reunească oameni frumoşi la care ţin şi eventual new-entrys aduşi de oamenii frumoşi, şi obligatoriu mult proseco extrem de rece.
Şi rămânând în aceeaşi notă delicioasă, îmi place să fac gemuri şi conserve. Pur şi simplu mă bucură imaginea castroanelor pline cu fructe şi legume, ude după operaţiunea de igienizare, şi stropite cu razele de soare care pătrund prin geamul bucătăriei la amiază. Cu asta am început cât de cât să simt că este vară pentru că aseară cuptorul meu a inhalat cu plăcere aburii gemului caraibbean de vişine cu ienibahar şi cuişoare, iar în weekend îl aşteaptă surpriza unuia provenceal de caise cu lavandă…
Şi revenind la apă, pentru mine vara mai înseamnă miros coclit de baltă sau de alge moarte… Doamne, cât pot să iubesc aceste mirosuri! Şi mai înseamnă tăvăliri fierbinţi pe plajă. A se citi sex, da?! Şi dacă tot vorbim de firbinţeală, mai înseamnă şi după-amieze leneşe, tolănite pe un divan cu perne colorate, mirosind a colorant natural, într-o ţară arabă, la umbra dată de grilajul arcadei maure a pălăţelului în care sunt cazată (a se vedea Pacientul Englez pentru referinţe). Din nou, este vorba despre sex, pentru cine nu s-a prins.
Of, câte frumuseţi are să-ţi ofere vara asta! Şi cât de limitativă este infrastructura! Anul ăsta, în vara celor 30, vreau o VARĂ!
