Am fost în haos. Şi dacă mă întrebi de ce, nu aş şti să îţi răspund foarte precis. Agitaţie, muncă, mohoreală (există cuvântul ăsta, măcar?!) sufletească. Nu pot să spun că am depăşit încă momentul în totalitate. Însă a mai dat colţul de soare, mi-am terminat articolele pentru mai la revistă, siteul Playboy are niscavai probleme şi în ultimele două-trei zile nu a trebuit să mai prestez pentru el, plus că mi-am planificat vacanţa care ideatic mă excită mult. Să vedem dacă şi faptic o să îmi iasă aşa… Una-peste-alta, parcă m-am mai depărtat un pic de epicentrul haosului. Aşa că azi am avut timp să-mi mai arunc un ochi peste blogurile pe care le mai frecventez. Iar o postare de-a lui Mazilique m-a inspirat. Şi mi-a făcut o poftă ireală de ceai verde…
Aşa că m-am dus şi am turant apă fierbinte peste frunzele cârlionţate din cutia pe care o ţin la birou, l-am savurat destul de pe nerăsuflate, şi m-am pus pe scris. Ştiu, sună ciudat să spui că ţi-e pofta de ceai verde. Nu e tocmai un pahar de şampanie sau un tort savuros, şi totuşi s-a întâmplat. V-am mai spus cât sunt de pofticioasă? Şi cum îmi vin idei care îmi umplu gura de salivă, de parcă aş fi într-o sarcină continuă? Mda, din păcate cam aşa sunt eu. Nu cred că o să pot fi niciodată vegetariană, vegană sau mai ştiu eu ce pentru că m-ar termina psihic. În plus, tot încerc să-mi îmbunătăţesc aportul de chestii din alea pe care cercetătorii britanici le tot ridică în slăvi pentru buna fucnţionare a organismului. Deocmadată a început să-mi iasă faza cu paharul de apă cu lămâie de dimineaţa, pe stomacul gol. Cana de ceai verde zilnică o mai ratez, dar fac eforturi susţinute să îmi revizuiesc acest comportament. Aşa se explică şi cutia cu ceai verde din sertarul de la birou… Plus aia de la cabinet, plus multele de acasă. Mai greu e cu gojiul. Am cumpărat o pungă de un kilogram prin noiembrie-decembrie şi nu ştiu dacă am consumat jumate din ea. Puteţi să-mi spuneţi şi mie de ce bomboanele de ciocolată nu sunt în top 10 măcar al alimentelor recomandate pentru sănătate? Că zău că-ţi dau o stare mai bună! O cutie pe zi, nu cer mai mult…
Hai că am divagat de la subiect. Ziceam că Mazilique mi-a dat o idee de postare. Voiam să scriu despre cum am început eu să beau ceai. Nu scriu doar despre ceaiul verde, ca ea, deci nu mă puteţi acuza de plagiat. Plus că am menţionat sursa! Am zis! Revenind însă la ceai şi la începuturile relaţiei pe care acesta a dezvoltat-o cu papilelel mele, mă întorc în timp acum vreo 7 ani şi ceva, pe vremea când iarna nu-i ca vara nici măcar în Tenerife. Îninate de momentul t, nu ştiu dacă beam 3 ceşti de ceai pe an. Eram la studii pe insula pe care agenţiile de turism o prezintă ca fiind locul eternei primăveri, şi ale cărei imobile nu sunt dotate cu încălzire centralizată. Însă acolo unde locuiam eu, ceva mai la munte, în ianurie şi februarie se atingeau temperaturi de 10-12 grade ziua şi 3-4, noaptea. Deci nu tocmai climă subtropicală. Frigul în încăperi era crâncen, iar duşurile fierbinţi extrem de dese şi ceaiurile la fel de fierbinţi erau singurele noastre arme. Deci, am început să beau ceai dintr-o nevoie fizică. M-am gândit că vodca ar fi totuşi contraporductivă, aşa că m-am rezumat la ceai.
Şi cum mă plictisesc repede, nu mă puteam rezuma la un singur tip, aşa că am început să explorez. Dar cum sunt copilul crescut pe asfalt, îmbuibat cu arome cât mai puternice, deci cât mai artificiale, mă declar o fană a ceaiurilor cu arome, a combinaţiilor îndrăzneţe. Îmi place ceaiul negru, însă mai mult îmi place Earl Grey. Îmi place ceaiul verde, însă ce bun e cel garnisit cu iasomie sau alte gusturi complementare. Şi, în general, îmi plac ceaiurile pe baza plantei de ceai, în niciun caz cele făcute din fructe. Cu rooibosul încă nu m-am decis, însă, ce fel de relaţie am. Sunt dăţi când îl accept în viaţa mea, mai ales dacă e combinat cu alte mirodenii, sau dacă îl asezonez cu lapte. De fapt, e singura variantă în care consider acceptabilă asocierea dintre ceai şi lapte. Însă uneori nici nu vreau să aud de rooibos. Deci mai am de lucrat la această relaţie. Mai bine zis: ŞI la această relaţie… Ia să mi-o pun pe lista de to do-uri! Mă duc să o fac, deci vă las acum (asta în cazul în care aţi rezistat eroic până aici) şi vă invit să vă faceţi un ceai. Face bine!
