Ieri butona mama şi a dat peste emisiunea lui Gabi Firea, de pe Antena 1, la care era invitată Angela Similea şi a fost, hai să zicem frumos: surprinsă, de cum era îmbrăcat diva muzicii uşoare româneşti. Şi m-a atenţionat şi pe mine să mă uit. Până am prins-o în picoare pe cântăreaţă, am avut deosebita plăcere de a asista la ceva ce ar putea fi cu uşurinţă catalogat drept un show la tele 7 abc. Pe la începuturi. Emisiunea duminicală a fostei ştiriste este puţin zis penibilă. Decorul, publicul, desfăşurarea, „prezentarea de modă”… pe bune, de multă vreme nu am mai văzut o emisiunea atât de învechită. Mă gândesc ce emisiuni făceau italienii prin anii ’90 şi deşi şi noi am mai început, 15 ani mai târziu, să mişcăm puţin, se mai trezeşte câte unul să dea cu mucii-n fasole. Hai că m-aş fi aşteptat la aşa ceva de la Etno tv, dar nu de la al doilea post ca audienţă naţională. Nici emisiunea echivalentă a Mihaelei Rădulescu nu era mult superioară, însă era ceva mai curată, mai puţin kitschoasă.
Şi mai e ceva. Ok, Firea s-a făcut dna Pandele şi nu se mai luptă cu economia şi politica (ar fi conflict de interese…), ci trebuie să stea cuminte în banca ei. Dar ce i-a apucat pe toţi acei jurnalişti care îşi exercitau meseria cu profesionalism, care puteau să aibă o credibilitate şi acum la trezeci şi ceva de ani şi la şaizeci, să o dea în bâlciuri tabloidiste? Mădălin Ionescu, de la talkshow-ri grave, a ajuns la gravităţi isterice. La fel, ştirista Simona Gherghe. Şi acum, Gabi Firea. Mai lipseşte ca CTP-ul să scrie cronici mondene la cancan şi gata. Ce e în neregulă cu media românească? De ce oameni cu un anumit statut au aspiraţii de piţipoancă? Aveam şi eu pretenţi…
