Un nou sfârşit de an, un nou bilanţ. Ce mă enervează vorba aia cu „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”! Mă enervează pentru că este mult prea adevărată. Evident că nici anul ăsta nu am făcut tot ce mi-am propus. Pentru că nu depinde totul de mine, iar asta, pentru o persoană pentru care controlul este foarte important, este al dracului de frustrant. Dar, una peste alta, dacă e să-l compar cu 2010, clar a fost un an mai bun. Şi dacă aş merge pe trendul ăsta uşor ascendent mereu, poate în vreo 10 ani voi ajunge să am acel an fantastic. Şi după aia să mă tot menţin acolo… Hihihi!
Îmi propusesem să călătoresc mult în 2011. Nu mi-a prea ieşti. Da, am călătorit departe, dar nu neapărat mult. Ziceam la sfârşitul anului trecut că poate ajung în India. Nu am ajuns decât aproape de graniţă, dar nu regret că am dat India pe Nepal. India rămâne tot acolo şi la anul şi în continuare e în topul priorităţilor de vizitat, dar şi excursia din Nepal a făcut toţi banii. Din păcate a fost singura plecare. Nici măcar la mare nu am prea fost anul ăsta. Mda, din punctul ăsta de vedere nu a fost tocmai bine.
Pe de altă parte, mulţumită unei mui pe care mi-am luat-o de la un om de nimic, am realizat că e momentul să fac ceea ce am învăţat şi îmi doream de când eram mică. Să devin psihoterapeut. Şi chiar am început să mă concentrez pe asta. Am început atelierele de creativitate care îmi plac foarte mult, am fost în Germania la cursul de hipnoză regresivă şi mi-am teminat formarea în hipnoterapie. Am pus bazele a ceea ce sper ca în mai puţin de un an să devină jobul meu permanent. Deci, măcar din punctul ăsta de vedere, a fost bine. Acum ce mai contează că am mult prea multe datorii pentru un control freak obsedat să nu aibă datorii?… Datorii cu care intru în noul an şi care în situaţia în care sunt acum nu văd cum se pot rezolva. Adică pe astea le rezolv, dar din păcate se preconizează altele… Mă rog, noi să fim sănătoşi!
Ah, şi încă ceva ce nu am bifat aşa cum mi-aş fi dorit pe anul ăsta: nu m-am distrat atât de mult pe cât mi-aş fi dorit.
În rest, să zicem că a fost un an destul de liniştit în care am învăţat multe, în care m-am apropiat de unii oameni, în care am mai înţeles câte ceva. Iar anul ce vine, aş vrea să fie mai prolific decât ăsta, în toate zonele. Şi ştiu că ar trebui să nu-mi mai fac planuri că doar Providenţa se pare că are mereu alte planuri cu mine decât ceea ce-mi propun eu. Dar parcă nu pot să mă abţin. Uite, poate asta o să învăţ la anul: to let go.
