MÂNCARE FRUMOASĂ

Citeam azi pe blogul unei amice despre motivele pentru care ea nu urmăreşte bloguri culinare. Evident, nu o să scriu despre acelaşi lucru, mi-a adus doar aminte de o chestie care nu-mi place: „artisticele” gospodine şi nu numai.

Îmi place să merg în restaurante dichisite (şi nu numai) şi să primesc pe masă o farfurie frumos decorată, dar de la designul culinar la încercările nereuşite de a da o formă mâncării prin aplicarea unui snop de pătrunjel e cam diferenţa de la Karim Rashid la carpeta cu Răpirea din serai, ca să rămânem în aceeaşi notă orientală… Pentru că şi aici, poţi să fii tu oricât de bun bucătar, dacă nu ai şi o urmă de talent plastic în tine, degeaba. Degeaba are gust demenţial „salate de bef”, când ai trântit pe ea o mâzgă de maioneză (care are toate şansele să se oxideze repede) şi ai garnisit-o cu floricele făcute din bucăţele de măsline şi gogoşar murat. Nu eşti capabil să realizezi opere de artă manjabile, atunci mai bine stai în banca ta, pune mâncare pe platouri simple, frumoase şi aşeaz-o decent. Este tot ce îţi cer.

Şi eu, care am pretenţii că am un pic de talent artistic, prefer să las lucrurile simple, fără complicaţii inutile. Ştiu care este rolul unui aspect cât mai plăcut al preparatelor, însă este la fel ca şi la haine. Un aspect plăcut, chiar sexy, poate fi obţinut şi din linii simple şi bine conturate, nu e nevoie de foarte multe accesorii. Deci, o friptură suculentă, acompaniată de o garnitură bine făcută îţi lasă gura apă ea în sine, fără a mai fi nevoie de morcovul modelat în formă de floare, pe care de regulă nu îl mănânci, e posibil ca odată întors în bucătărie să fie reciclat şi chiar dacă nu, de plătit, tot tu îl plăteşti. La fel şi salariul celui care stă şi sculpteză docil, ca să nu mai vorbim de timpul pierdut, când tu de fapt mori de foame…

Deci, aşa sunt eu, o fată simplă, cu multe pretenţii. Pretenţii de curăţenie… E chiar atât de greu să găseşti poze cu mâncare sau preparate în sine care să nu ţi se pară de prost gust? Se pare că cel puţin aici, pe la noi pe meleaguri, unde mănânc cel mai des, această căutare e o adevărată strădanie.