A trecut mult timp de când nu am mai povestit nimic de artă. Nu am mai fost într-un mood de aşa ceva. Dar acum, că mă uitam peste site-ul galeriei de artă modernă SFMOMA din America, parcă m-a apucat cheful să trag o vizită până la Pompidou despre care v-am mai povestit ce mult îmi place. Am văzut zilele trecute pe facebook postată chestia asta şi mi s-a părut foarte interesantă, după care am intrat pe întreg site-ul muzeului. Îmi place mult când actele de cultură ţin pasul cu modernitatea. Îmi place că la Antipa s-a modernizat sistemul, îmi place când intri în galerii de artă cu instalaţii touch sau mai ştiu eu ce sf-isme. Pentru că întotdeauna mi-au plăcut muzeele care au avut ceva de spus.
Nu sunt suficient de artistă încât să pot contempla ore în şir un tablou şi să îi caut subtilităţile, sunt mult mai ancorată în concret. Însă îmi plac imaginile, îmi plac culorile şi formele decorative, curate, simple sau complicate, dar neapărat de impact. De aceea nu o să mă extaziez niciodată în faţa unui Grigorescu, dar o să apreciez un Miro. De aia o să trec ca vântul şi ca gândul prin sălile austere ale Muezului Naţional de Artă de la Palat, dar o să mă simt îmbogăţită în galeria cu bijuerii ale tezaurului de la Muzeul de Istorie. Ca să nu mai zic de distracţia de la muzeul sexului din oricare din oraşele din Occident, fie Paris, Amsterdam, Barcelona şi lista rămâne deschisă.
