CINE SE SCOALĂ DE DIMINEAŢĂ…

…Departe ajunge, spune proverbul. Eu nu sunt o persoană matinală. Deloc. Dar nici din aia care se trezeşte la prânz. Însă dacă nu îmi fac somnul de dimineaţă, atunci nu e bine. Măcar un somnic de prânz să mai prind, ca să mă „revergorez”. Dar, din păcate şi din motive pe care prefer să nu le comentez, în ultima vreme am tot fost nevoită să mă scol cu noaptea în cap. Adică pe la un 7:30. În unele zile, nu mi-a ieşit. Pur şi simplu nu am fost în stare să mă ridic din pat. Însă în cele mai multe, am făcut-o.

Cu această ocazie, am constatat ceva ce mulţi matinali susţin: e foarte plăcut sentimentul că te-ai trezit devreme şi ai atât de mult timp la dispoziţie. Adică este chiar intersant să faci diverse treburi până pleci la serviciu, să ai impresia de spor. Deci treaba asta cu sculatul devreme ar fi foarte bună dacă nu mi-ar muri bateriile brusc pe timpul zilei. Pentru că, amuzant, dar cât se poate de real, la mine şi un sfert de oră contează. Ceasul îl am setat să sune în mod normal pe la 8:45 pentru siguranţă, însă ora mea de trezire obişnuită este undeva între 8:30 şi 9, fără probleme, chiar şi în weekend. Dacă mă trezeşti însă forţat la 8:15 să zicem, atunci nu e tocmai bine.

Deci oricât de drăguţ ar fi să faci multe chestii dimineaţa, când soarele sclipeşte cristalin, parcă tot mai bine e să ai în faţă o zi liniştită. Varianta optimă ar fi, mă gândesc, să mă trezesc la ora mea normală, însă să plec la treabă mai târziu, deci să apuc să fac diverse prin casă şi prin viaţa mea înainte de a pleca. Cunosc o grămadă de oameni care au un întreg ritual personal înainte de plecare, cu cititul presei, băutul cafelei, micul dejun copios şi eventual ceva treaba prin casă, dacă e cazul. Eu sunt de regulă mult mai expeditivă, fac doar strictul necesar: spălat, machiat, îmbrăcat, făcut geanta şi plecat. Pentru că fiecare 5 minute de somn în plus contează.