Stăteam şi mă gândeam într-o zi cine impune regulile a ce e ruşinos şi ce nu. De ce e ok, de exemplu, să te scarpini la ochi în public, dar nu şi în nas. De ce e ok să te scarpini pe picior, dar nu şi la organele genitale. De ce e ok să sughiţi în public, dar nu şi să te beşi? Toate cele enumerate până acum sunt simptome, să le zicem, pur fiziologice, pe care nu le putem controla. Şi totuşi, noi, occidentalii, nu ştim cum să facem să ne punem cât mai multe restricţii. Orientalii sunt mult mai relaxaţi în ceea ce priveşte cutumele sociale legate de diversele manifestări fiziologice, iar noi, pe cale de consecinţă, îi catalogăm drept necivilizaţi. Restricţionările lor sociale sunt de altă natură, ţinând mai mult de religie şi interacţiunile dintre cele două sexe.
Zău, parcă aş fi un copil din ăla la vârsta „de ce-urilor”, dar chiar nu pot să înţeleg de unde apar astfel de impuneri. Ştiu că citeam acum ceva vreme în Kamasutra despre cum amorezii ardeau diverse ierburi aromate în iatac ca să contracareze mirosurile produse în mod natural de vânturile lăsate libere de către cei doi. Deci soluţii există. Nu m-am îndoit niciodată că n-ar exista soluţii. Eu doar stau cuminte în banca mea, mă supun cutumelor sociale pe care le-am învăţat de când eram mică, dar nu mă poate nimeni opri să nu mă întreb. Deci, vă roagă o biată blondă chinuită de o grămadă de întrebări existenţiale, dacă aveţi idee care e răspunsul, daţi-mi şi mie de veste, vă rog…
