ÎN LUMEA VIRTUALĂ

Îi ceream unui prieten părerea despre ce să mai scriu aici, ce i-ar plăcea lui să mai citească la mine pe blog. Şi îmi spune: „Darling, nu mai sunt la modă blogurile. Fă-ţi un site. De mâncare. Sau de sex. Sau de ţâţe…”
Oare chiar nu mai sunt la modă blogurile? A apus vremelnic şi gloria lor? Nu a blogului meu, care îşi are publicul lui, destul de restrâns şi care nu mai creşte orice aş face. Adevărul e că nici nu fac eforturi considerabile. Nu scriu zilnic, nu pun ţâţe în toată splendoarea lor şi nu scriu despre politică. Deci clar n-are cum să adune noi vizitatori. Dar dincolo de spaţiul meu virtual cel verde-praz, cum se mai simt blogurile din ziua de azi? Au început să fie perimate? Ce mai vrea internautul haotic să găsească în navigările sale?
Eu, când am timp de hoinăreală aiurea, mă uit pe bloguri de fashion şi culinare. Pentru cele culinare îmi fac mult mai des timp. Prefer blogurile siteurilor. Pentru că blogurile sunt mult mai personale. Autorul de blog culinar povesteşte ce l-a apucat să facă reţeta respectivă, ce probleme a întâminat, cum a ieşit şi ce părere au avut alţii despre rezultatul muncii sale. Aşa cum aş povesti şi eu, de altfel, dacă aş avea un astfel de blog, despre cheesecake-ul cu dovleac pe care l-am făcut sâmbătă. Autorii de bloguri de fashion, la fel, filtrează prin propriile gusturi, colecţiile de modă, hipsterii, fotografiile diverse sau mai ştiu eu ce. Întotdeauna mi-au plăcut părerile oamenilor. Adică ideea de părere. De „personal”. Evident că nu sunt de acord cu tot ce se emite, ar fi absurd, însă îmi place să aud/ citesc ce crede lumea.
Pentru mine, siteul e ceva mult mai impersonal. Sunt unele siteuri care sunt mai curând un mix între blog şi site. Hai să-i spunem: silog. Silogurile au diverse articole, poze şi subiecte. Poate majoritatea din aceeaşi zonă. Ar putea foarte bine să rivalizeze cu siteul unei reviste. Dar de cele mai multe ori, aceste siloguri sunt gestionate de o singură persoană. Eventual cu nişte invitaţi mai mult sau mai puţin permanenţi. Aşadar, nu o să dau exemple, că sunt o grămadă de siloguri în neantul de biţi, dar o să spun că pentru mine sunt nişte struţocămile. Deci nu cred că o să mă bag prea curând în joc.
Siteurile, în schimb, eu le văd ca pe nişte interfeţe de prezentare a ceva. Sunt cartea de vizită a unei firme, a unui concept sau a unei persoane. Şi nu am ajuns încă suficient de vedetă să am un site de prezentare…
Deci nu, nu îmi fac niciun site culinar ori de sex. Şi nici unul de ţâţe…