PARFUM DE VACANŢĂ

După cum aţi observat, nu am prea avut chef de scris în ultima vreme. Am aşa o stare nicicum. Azi ar fi trebuit să scriu despre prezentarea de modă la care am fost aseară, dar cum sunt încă în aşteptarea pozelor, voi amâna acest post şi voi scrie aiureli inspirate de Cori. Cori care a fost la mare în weekend şi s-a plimbat cu Bricul Mircea. Din diverse motive nu am ajuns şi eu cu ea, deşi Bricul e parte a copilăriei mele şi tare mi-aş fi dorit să dau o tură pe mare cu el. Nu a fost să fie de data asta, dar va fi la momentul potrivit.

Cori mai scrie şi de Constanţa, oraşul care o încântă mereu, de câte ori revine. Sigur nu de asta suntem noi prietene, dar cu siguranţă şi de asta. Constanţa este oraşul meu preferat din România. Ştiu că iarna nu are niciun farmec, la fel ca oricare alt oraş românesc, dar vara are foarte multă poezie. Nu că aş fi eu vreo „poeată” sau vreo romantică, dar străduţele cu iz oriental, mizere şi prăfuite, cu o arhitectură superbă lăsată în paragină şi cartierele de case liniştite şi vechi, mângâiate de briza sărată, trezesc în mine nostalgii. Probabil. Pentru că verile copilăriei le-am petrecut acolo. Sau poate că îmi place datorită mării pe care aş vrea să o văd în fiecare dimineaţă când mă trezesc. Ori e posibil să asociez Constanţa cu vacanţa şi distracţia. Oricare ar fi însă motivele, îmi place acolo.

Cred că v-am pierdut undeva pe la jumatea celui de-al doilea paragraf, dar dacă aţi rezistat cu stoicism până aici, vă felicit. Probabil că lipsa de chef sau incoerenţa mi se trag de la vacanţa pe care o aştept. De multă vreme nu am mai aşteptat cu atâta nerăbdare concediul. Şi nu pentru că aş fi extenuată, ci pentru că am nevoie de o spargere a rutinei, de un pic de veselie. Mai sunt aproape două luni până la plecare şi deja număr zilele, caut informaţii turistice pe net şi încerc să mă hrănesc cu poze. Dar şi când o să plec!…