PIESE DE COLECŢIE

Din punct de vedere psihologic, colecţionarii sunt oameni care nu au depăşit cu brio faza anală din copilăria mică. Dar nu o să intru în detalii tehnice. :) Mie povestea cu colecţionatul mi se pare însă cu două feţe. Pe de o parte, social, oamenii care au o astfel de pasiune, pe care o urmează până în pânzele albe, sunt apreciaţi, respectaţi. Însă mi se pare o risipă de energie fantastică. Asta ca să nu mai vorbesc de costurile pe care le implică. Şi nu văd rostul. Ok, colecţionezi pantofi, haine, femei/ bărbaţi, maşini, dar astea sunt chestii utile, pe care le foloseşti.

Însă să faci colecţie de şerveţele, de antichităţi, de nasturi sau mai ştiu eu ce, este complet fără sens. Omori spaţiu, aduni praf şi la ce îţi foloseşte pe lumea de dincolo? La nimic. Bine, nici pe lumea asta nu îţi foloseşte efectiv la ceva. Tocmai de aceea nu am putut să înţeleg niciodată astfel de apucături. Cu atât mai mult cele legate de vechituri, cunoscute şi sub numele de scenă, de „antichităţi”.

Se spune că fiecare obiect înmagazinează amprenta energetică a fiecărui posesor, iar noii veniţi intră în contact cu toate acestea. De ce aş vrea să ţin în casă sau să port pe mine ceva ce a aparţinut unei persoane pe care nu o cunosc, cu care poate că nu rezonez? Nu, mulţumesc. Nu sunt deloc o obsedată a curăţeniei şi igienei excesive, însă îmi repugnă chestiile second-hand. Dacă aş putea, şi casa mi-aş lua-o de nouă. Nici cu vechiturile din familie nu sunt eu prea încântată, însă măcar alea mai au o scuză.