DIVA ADORMITĂ?…

Stăteam de curând şi mă întrebam cum o fi viaţa Mihaelei Rădulescu la Monte Carlo. Şi asta pentru că 1: îmi place foarte mult de ea şi 2: îmi place foarte mult de Monte Carlo. Am trecut în mult prea mare viteză pe acolo pentru a îmi face o idee dacă mi-ar plăcea să trăiesc în capitala regatului sau nu, dar aerul lui mi-a priit foarte bine, aşa puţin cât l-am respirat. Mihaela declară peste tot cât de frumoasă şi liniştită este viaţa ei acolo, deşi mă îndoiesc că „liniştit” ar fi cuvântul care să cadreze cu personajul. Şi asta pentru că diva este un ghem de energie, mereu în mişcare, mereu vrând să facă ceva. Interacţiunile mele cu ea au fost şi ele mult prea scurte pentru a îmi face o părere obiectivă despre ea, eu având mai degrabă imaginea pe care ea a lăsat-o să străbată la public şi, venind de la Rădulească, ştiu că asta e o imagine extrem de bine controlată. Da, chiar şi scandalurile aferente. Tot ea declară că şi acolo face o grămadă de chestii că până la urmă să scrii şi să pregăteşti diverse proiecte speciale poţi să o faci de oriunde ai o conexiune la net. Dar oare chiar e fericită acolo şi îi sunt suficiente escapadele în ţară la diversele evenimente pentru a se hrăni cu doza de admiraţie de care are nevoie o leoaică precum ea? Şi asta pentru că am auzit prin târg că şi Diva, la fel ca Zâna (aoleu, iar s-a făcut o comparaţie între ele!) îşi cam pierde din cota la public. Bărbaţii nu mai văd în ea un sex simbol ca altă dată, asta cu toate fustele mai scurte decât cele ale Danielei Crudu (ca să o citez) şi colanţii de piele pe care îi poartă atunci când urcă pe scena evenimentelor la care este amfitrioană. Şi asta nu pentru că nu mai arată într-un mare fel, ci pentru că nu mai e constant în atenţia publicului. Sau poate pentru că nu mai e o prospătură? Oricum ar fi, mă întreb ce face dintr-o tipă ca ea să îşi menţină statutul de dezirabilă. Şi oare este important să şi-l menţină? Deşi adesea vorbeşte că nu o interesează chestia asta, sunt convinsă că orgoliul ei de femeie frumoasă, leoaică şi persoană publică mai are nevoie încă şi de aşa ceva. Altfel nu ştiu dacă s-ar explica efortul pe care îl face pentru a se menţine în formă şi apariţiile constante la evenimente şi în presă. Să nu mă înţelegeţi greşit. Eu dacă aş fi în locul ei aş face exact la fel (bine, poate mi-aş permite ceva mai multe dulciuri). Însă mă întreb dacă oboseşti la un moment dat definitiv sau dacă ai nevoie de o astfel de „hrană” pentru totdeauna odată ce ai dobândit un anumit statut.