M-am întrebat de mai multe ori care o fi sfârâiala cu viaţa veşnică. De ce foarte multă lume îşi doreşte să trăiască cât mai mult sau chiar să aibă viaţă veşnică. Mă uitam săptămâna asta la episodul din True Blood în care o creatură cu nişte mii de ani la activ era în sfârşit ucisă. Doar că această creatură era o femeie extrem de frumoasă, în floarea vârstei. Aşa mai zic şi eu că merită să trăieşti o veşnicie, deşi am dubii şi cu asta şi voi reveni ceva mai jos. Dar să vrei să trăieşti cât mai mult, mi se pare o stupizenie. Să zicem că la 50 de ani eşti încă ok cu instalaţia, deşi motorul începe să dea rateuri. Dar de la această vârstă începând, rateurile sunt tot mai dese pentru a ajunge să îţi trăieşti bătrâneţile fiind defect rău de tot. Şi atunci care mai e plăcerea să trăieşti atât de mult? Dar să revenim la nemurire. Mă gândesc că este cam plictisitor. Da, e interesant să vezi cum se succed epocile, cum istoria se face în jurul tău, dar să mergi aşa, la nesfârşit, cred că este al dracului de obositor. Să nu poţi să te ataşezi de locuri, oameni, pentru că mereu trebuie să pleci mai departe având în vedere că tu rămâi tânăr şi în putere si cei din jurul tău îşi urmează cursul firesc al curgerii anilor. Cred că este extrem de trist. După cum am mai spus-o pe aici, pentru mine viaţa este un şotron în care în fiecare căsuţă se află câte un obiectiv, iar eu sar de la unul la altul, pe măsură ce îl consum pe precedentul. Câte obiective să ai însă într-o eternitate?
Nu te grabi… noi suntem prima generatie care avem o sansa la eternitate…
Dar daca ati fi mai multi? Sa zicem, o gasca de nemuritori ce bat pamantu'n lung si'n lat, nu ar fi okey?
Si eu gandesc ca tine numai ca eu mi-am impus un maxim de 65 – 67 de ani. Dar recunosc ca, desi nemuritor sa fii ar fi plictisitor, as vrea sa traim cu totii macar 300 de ani. Poate asa am avea si noi sanse, si altii din zone si mai famate, sa experimentam mai multe chestii interesante.