ROTUNJIMI APETISANTE SAU NU

Săptămâna trecută am văzut pozele de mai sus apărute în revista V Magazine. Azi dimineaţă am auzit ştirea asta. Şi tot mai des aud despre diverse campanii împotriva anorexiei care susţin promovarea modelelor cu forme. De la forme sănătoase la pufoase este însă o mare diferenţă. Nu cred că vor reveni la modă femeile rubensiene, precum cele de mai jos. Sinceră să fiu, cele trei „graţii” sunt chiar hidoase. Pozele de mai sus însă au ceva, parcă îţi vine să pui mâna totuşi. Văd lună de lună tot felul de femei dezbrăcate. Văd manechine slabe, dar cu celulită. Iar eu sunt foarte pretenţioasă atunci când vine vorba de femei. Chiar mai pretenţioasă decât atunci când vine vorba de bărbaţi. Celulita nu e ceva care pe mine să mă facă să le cataloghez ca fiind dezagreabile, pentru că e o boală mult prea răspândită. Însă remarc existenţa ei şi la fete extrem de slabe. Dar adesea văd şi femei cu forme pline care arată demenţial. Şi pe care nu mi le-aş putea închipui altfel. Deci nu pot să fiu foarte radicală atunci când vine vorba despre cum este mai frumoasă o femeie, slabă sau rotunjoară. Evident, rotunjoară nu înseamnă grasă, obeză sau pufoasă. Pentru că pot fi femei slabe dar pufoase. Asta mi se pare cel mai oribil. O piele frumos întinsă pe un strat de grăsime sub care sălăşluieşte un muşchi antrenat este de departe preferabilă unei pieli întinse pe un os garnisit cu un muşchi flasc. Pot să înţeleg campaniile astea de repunere pe piedestal a femeii cu forme din cauza alarmantelor cazuri de anorexie din ce în ce mai dese. Dar de aici şi la a considera că e frumos şi chiar sănătos să fii grasă, cred că mai e cale lungă…