Nu sunt o expertă într-ale modei. Nu sunt o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Îmi place, însă, să citesc despre modă şi despre artă. Sunt o persoană creativă şi am noţiuni de estetică. Tocmai din aceste motive mă indignează tot diletantismul ăsta din zona fashion, mai ales din România. Şi nu numai. Citeam azi un interviu cu Maria Marinescu, un personaj care mie nu îmi place. Ea spunea că afară nu poţi activa în domeniu fără studii de specialitate. Şi că aici se poate. Ea nu mi-a demonstrat în nicio clipă cum că a şi înţeles ceva din şcolile înalte de design pe care le-a frecventat la Paris şi New York, zice ea. Dar are dreptate cu faptul că în România toată lumea se trezeşte peste noapte designer vestimentar. E adevărat că majoritatea fetiţelor se visează doctoriţe, profesoare şi creatoare de modă, dar asta nu înseamnă că toate trebuie să ajungă aşa ceva. Ceea ce mă surprinde, însă, este că şi în şcolile de design din alte ţări sunt admişi cursanţi care nu au nicio legătură cu talentul, cu inspiraţia, cu imaginaţia. Ori, să fii un designer bun, în opinia mea, trebuie să fii în primul rând foarte creativ şi apoi foarte bine pus la punct cu ceea ce înseamnă industria modei, incluzând aici tot ce ţine de tehnologie, de tipurile de ţesături, de culori, de istoria costumului, de ceea ce fac alţii din breaslă şi lista poate continua pentru că este un domeniu extrem de complex în care trebuie să înveţi mereu. Am văzut pe la târgurile de profil colecţii ale tinerilor designeri, din aceeaşi generaţie, iar creaţiile lor erau parcă făcute de aceeaşi persoană. Amprenta unei şcoli la un moment dat este prea evidentă. Ok, e cool să foloseşti tăieturi ciudate, aplicaţii bufante, matlaseuri, dar nu mi se pare în regulă să nu îţi pui o amprentă proprie. E greu să ai o semnătură atunci când eşti la început de drum. Sunt designeri mari ale căror colecţii nu le poţi recunoaşte de la sine pentru că nu au acel ceva. Nici nu ştiu dacă e obligatoriu. Poate e mai bine să fie într-o permanentă reinventare. Deci sub nicio formă nu îi condamn pe cei care, fiind la început, nu se pot autodefini, dar îi condamn pentru lipsa de personalitate în creaţie. Şi îi mai condamn pentru lipsa de informare. Înţeleg că este un domeniu în care trebuie să investeşti foarte multe resurse financiare, dar ţi le asumi în momentul în care o iei pe acest drum. Trebuie să îţi cumperi cărţi, reviste străine, să participi la târgurile de modă internaţionale chiar şi ca simplu vizitator, să cauţi materiale interesante în toată lumea pentru colecţiile tale şi să fii permanent conectat la vibe-ul artistic, indiferent de domeniul în care se manifestă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru oamenii care scriu pe acest domeniu şi care, din păcate, nu prea văd dincolo de Biblia Vogue.