Încerc să fiu pozitivă. Zen. Să îi contrazic pe cei care spun că mie nimic nu îmi convine. Dar ce să-i faci când îmi vin în minte numai idei de subiecte cu tentă negativă? Ziceţi-mi şi mie?! Voiam de câteva zile să scriu de rău despre un centru de copiere. Care m-a enervat. Rău. Mai ales prin atitudine. După ce au dat-o în bară la capitolul calitate. Aşadar, dacă aveţi nevoie de printare, copiere, etc din domeniu şi vă aflaţi pe la Universitate, nu vă duceţi la centrul de la subsolul Sălii Dalles. Şi nici nu solicitaţi chestii de pe site-ul lor, redactare punct ro. Mai voiam să scriu despre minţile creţe ale responsabililor de comunicare din diverse companii care în secolul vitezei, tehnologiei şi creativităţii încă se mai gândesc să organizeze conferinţe de presă de o oră jumate (!!!) în care să vorbească despre informaţiile care sunt şi pe cd-ul din mapa de presă. Şi cu o ocazie care poate fi speculată din plin. Pentru o companie care susţine că nu este afectată de criza financiară, mi se pare că asta a fost clar o declaraţie a lipsei de buget. Deşi am mai văzut o grămadă de evenimente ok făcute cu buget aproape zero.
Dar nu o sa povestesc despre toate astea :D, ci o să mă axez pe nu-mi place-le cel mai puţin negativ şi anume nebunia cu genţile Birkin. Da, alea de la Hermes. Care pentru toate fashionistele sunt un must. Sunt o declaraţie de stil. Ei bine, nici dacă aş primi cadou una, nu aş purta-o pentru că nu îmi place. Aşadar, dacă deja strângeţi bani pentru cadoul de ziua mea, să nu îi cheltuiţi aiurea. :) Deşi femei al căror stil vestimentar îl admir posedă un astfel de item, nu reuşesc să diger modelul ăsta banal de geantă, fie ea din piele de struţocămilă sau cumpărată de la cel mai în vogă boutique din Paris. Şi o spun eu, care sunt o maniacă a genţilor. Numai că decât să dau banii pe un model pe care îl are toată lumea bună, prefer să mă afişez cu o geantă semnată de Dinu Bodiciu şi să rup gura târgului.
