X DE LA X-CITING

Am fost piţipoancă! Ei bine, da! Dar doar pentru câteva ore. M-am dat cu X6-le. Am luat în teste „struţul” (eu aşa îi zic) şi am dat o tură până la o prietenă la Giurgiu. Prin Bucureşti, privirile la semafor erau foarte grăitoare, dar odată ajunsă la prietena mea, pe care nu o mai văzusem de mult timp, privirile s-au concretizat în vorbe: Mamă, Andruţo, ce gagiu ţi-ai tras?! Îmi pare rău că mi-am dezamăgit şi prietena şi pe soţul ei, dar maşina nu era nici a mea, nici măcar a iubitului meu. Era pur şi simplu proprietatea BMW. Ştiţi că îmi plac maşinile mici şi fâşneţe. Probabil ştiţi şi că nu îmi place să conduc la drum lung (nu ştiu dacă am mai spuns-o pe aici). Dar cu maşina asta mă simţeam al dracului de bine. Pe o minunată cutie automată, fără grija schimbării vitezelor, gadgetuită până în măduva piuliţelor, X6 nu este doar una dintre cele mai sigure maşini de pe piaţă (v-am povestit cum m-am dat astă vară cu ea, cu Claudiou David pe post de şofer, care intra cu 200 la oră în curbă şi nu se simţea?), dar este şi foarte comodă. Mă simţeam în siguranţă de la înălţimea ei şi nici nu simţeam când treceam în viteză pe lângă tirurile care alergau spre vamă.