când îi chinuie talentul

DRAGOSTEA DUREAZĂ TREI ANI

Aseară prietena mea Ana-Maria de la Cosmo m-a scos în oraş. Mai bine zis la teatru. La Motoare. Am văzut Dragostea durează trei ani. Eu nu sunt fana teatrului alternativ, neclasic. Mie îmi place să văd personaje, acţiune, costume, decoruri şi un scenariu inteligibil pentru că blonzimea mea nu percepe subtilităţile á la Ionesco. Numai că auzisem doar de bine despre piesa asta şi în plus îmi place mult de Cristi Iacob, ca actor. Şi mi-a plăcut piesa. Foarte tare! Mi-au plăcut:
+Scenariul.
+Cum a jucat Cristi Iacob.
+Coregrafia.
+Scenele de amor de un erotism fantastic fără să fie câtuşi de puţin vulgare.
+Ce piesă e încă Adriana Trandafir la cei 50 şi ceva de ani.
+Partitura interpretată (bine) de Cuzin Toma.+Locaţia (în aer liber într-o seară de vară – serile de vară sunt printre puţinele chestii care îmi provoacă plăcere doar prin faptul că există, iar fumul care ar fi fost în Lăptărie dacă s-ar fi jucat înăuntru, m-ar fi făcut să pierd o super comedie).

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close