GALELE CIRCULUI GLOBUS

Zilele trecute, amicul meu Noni Hutterer, PR al Circului Globus, mă invită să fac parte din juriul presei la Galele Circului de anul ăsta. Cum am avut o copilărie lipsită de mult circ, acum încerc să-mi corectez frustrările timpurii prin asistarea la tot felul de spectacole de dresură, acrobaţii şi jonglerii. Clovnii mă lasă rece (la fel ca şi stand-up comedy, fie vorba între noi). Aşa că, am acceptat cu bucurie să mă prezint la datorie, mai ales că se anunţa a fi punctul culminant al week-end-ului. Deci, aseară am fost la circ. Cum erau galele, normal că a fost creme de la creme. Super tare spectacolul, cu nesemnificative excepţii. Nişte numere de echilibristică şi jonglerie de mare clasă, o colecţie impresionantă de crocodili hipnotizaţi pe care, chiar şi în starea dopată în care erau, i-aş fi preferat să-i port în picioare sau pe umăr decât ca bibelouri de scenă, un număr impresionant desprins din tiribombele parcurilor de distracţii, dar fără corzile de susţinere, executat de doi bulgari cărora le fugeau ochii pe la domnişoarele din public şi care, de fapt, au şi luat cam toate premiile care se puteau lua, nişte numere de basculă şi o coregrafie genială cu care Circul Român a şi luat Clovnul de Bronz la celebrul festival internaţional de la Monte Carlo. Şi nu am greşti: a fost punctul culminant al week-end-ului.