MIX GRILL DE WEEKEND

Ca să nu zic shaorma cu de toate că nu-mi place… Deci a fost un weekend plin cu un mix destul de ciudat de activităţi.

Sâmbătă dimineaţă m-am dus să-mi onorez un voucher pentru un masaj delicios la Ida Spa. E departe rău. În Corbeanca, la liziera pădurii, pe o stradă liniştită. Când am ajuns, după ce mi-a plăcut faţada frumoasă a clădirii şi am intrat într-un hol elegant urmat de o recepţie spaţioasă, recepţionera mi-a spus că sigur o să merite drumul bătut până acolo. Şi chiar a meritat. Mi-a plăcut că nu e o casă de locuit transformată în spa, ci clădirea a fost de la început construită pentru a adăposti un astfel de stabiliment. Mi-a plăcut că au diverse terapii corporale interesante şi unul din cei doi terapeuţi este o balineză simpatică, tăcută şi uşor umilă, în stilul asiatic caracteristic. Ea a fost şi cea care mi-a făcut masajul de o oră pe întreg corpul, inclusiv pe faţă şi scalp şi nu m-aş mai fi ridicat de acolo pentru ca are nişte mâini de aur.

Chiar dacă după deliciul corporal tot ce mi-aş fi dorit era să mă duc să mă culc, am zis să bifez şi oleacă de cultură. De mult mă chinuiam să ajung la o expoziţie de la Muzeul Naţional de Artă şi cum se închide săptămâna asta, am zis că nu mai poate suferi amânare. Aşa că pe la prânz am ajuns la o expoziţie de gravură japoneză din secolul al nouăsprezecelea. Interesant. Cultura japoneză, atât cea clasică, cât şi cea modernă, nu conteneşte să fie o sursă de uimire pentru mine. Dar şi amuzant pentru că oricât de atent ar fi fost artistul la detalii, ochii şaşii ai tuturor personajelor şi faptul că toate fizionomiile sunt la fel nu poate să nu-ţi pună zâmbetul în colţul buzelor.

Şi dacă tot era ocupată parcarea în care voiam să-mi las maşina de un târg al producătorilor (plus zorzoanele, ciorapii, ţoalele şi eşarfele producătorilor chinezi intermediate cu succes de Dragonul Roşu), am dat o raită şi pe acolo. Mai ales că mirosurile care se ridicau de pe aleea cu mâncăruri gătite sfredeleau şi mai tare în stomacul meu aflat la ora prânzului. Am bifat nişte miere, pâine, suc de mere şi ne-am înfiinţat la una din mesele acoperite cu muşama după ce am luat o porţie de gulaş dintr-un ceaun imens. A fost okiuţ, dar mi-am satisfăcut o poftă după ce am început să salivez odată cu contactul vizual cu marile ceaune cu iahnie de fasole şi gulaş ce tronau la unul din standuri.

Şi cum ziceam că n-am avut loc de parcat maşina lângă Ateneu, am parcat-o la Sala Palatului. Unde, ce să vezi?, mai era un târg: Body, Mind and Spirit Festival. Mai fusesem şi la alte ediţii şi nu mă captivase, dar dacă tot eram acolo, am intrat şi cinci minute să vedem ce mai e nou. Şi am rezistat cu stoicism să nu plec de acolo cu un vraf de cărţi pe care nu aş fi apucat să le citesc în viitorul apropiat.

Duminică aveam întâlnire cu o prietenă şi voiam să bifez o locaţie pe lângă care am trecut de mai multe ori, dar nu am apucat să intru. Numai că, surpriză!, era cât se poate de închisă, deşi programul de pe net arăta că şi duminica funcţionează cu spor. Aşa că am ajuns la vajnicul Starbucks cu al său Grande Cappuccino Decaf şi carrotcacke. Deci nu am avut o imagine prea spectaculoasă de pozat. Nu o să-i fac acum antireclamă locaţiei închise, pentru că sper să-i mai dau o şansă.

Şi pentru că lumea îşi cerea partea, ieri am pregătit un wok maaare de thai green curry, cel care mi-a adus câştigul de săptămâna trecută. La fel ca şi atunci, am pregătit pasta de curry în casă (a se citi în blenderul din bucătărie), am folosit pulpe de pui dezosate (pe care le prefer de 1000 de ori pieptului fad) şi am pregătit un orez simplu, fiert, peste care să torn curryul supos (există acest cuvânt?! – mă rog, aţi prins voi ideea). Reţeta o găsiţi aici.

Ah, şi am reuşit să termin de citit o carte foarte bună despre care o să revin zilele viitoare şi m-am apucat de alta despre care încă nu mi-am format o opinie încă. Printre astea toate, şi câteva mărunţişuri casnice. Pfiu! Cică în weekend te odihneşti… Dar începe o nouă săptămână „lejeră”… deci focus!