Citeam zilele trecute în Bazaar un interviu-articol cu Claude Lelouch şi se vorbea în text despre un scurt-metraj al regizorului care mi s-a părut foarte interesant din descriere. Aşa că mulţumită aproape celui mai bun prieten al omului (după gugăl, evident), am găsit filmuleţul pe Youtube.
Povestea este despre anticiparea unei întâlniri. Despre goana unui bărbat prin Parisul la răsărit pentru a ajunge la timp să se vadă cu femeia pe care o voia. Poate că aparent e banal, filmarea unei curse de maşină şi atât. Dar mi se pare atât de grăitoare nevoia de a fi cât mai repede cuprins de braţele celui/ celei care îţi aprinde inima, încât nicio regulă, fie ea de circulaţie sau alta, nu îţi mai stăt în cale. E o metaforă frumoasă pe care până şi eu, care nu sunt o romantică prin definiţie, am înţeles-o şi chiar m-a atins.
http://www.youtube.com/watch?v=-NJzrv4MaMo
Am asistat la asa ceva live. Dar soferul indragostit ce alerga spre o impacare era… femeie, iar eu eram in dreapta. Bine ca era noapte, altfel sigur se lasa cu victime :)). Dar totusi.. ce gol Parisul in anii ’70.