BUCĂTĂRELI

Că îmi place mult să gătesc, asta ştiţi deja. Însă de când mi-am redecorat bucătăria, este o adevărată încântare. Şi mai nou nu trece weekend în care să nu fac cine ştie ce bunătăţi. Din păcate nu am suficient timp să mă delectez cu asemenea activităţi zilnic, dar la sfârşiturile de săptămână trebuie să bucătăresc eu ceva. Şi asta mai ales pentru că am aproape toate ustensilele la îndemână.

Ce-mi lipseşte şi îmi doresc, este un tajine veritabil. Ştiu că se găsesc pe la Ikea şi alte magazine cu ustensile de profil, însă nicăieri nu se găsesc cele tipic marocane, din lut ars, la fel ca oalele noastre de sarmale. Am avut nişte tentative de a îmi achiziţiona unul direct din Maroc, pe surse, dar cele două încercări au eşuat lamentabil. Acum nu-mi mai rămâne decât să sper că a treia oară e cu noroc.

Şi ca să mă vedeţi cât de zăpăcită sunt cu d-astea, când diverşi prieteni pleacă prin străinătăţuri, ceea ce le cer negreşit sunt diverse componente alimentare: fie condimente, fie chestiuni care nu se găsesc pe la noi. Recent am primit din Japonia matcha, o pulbere de ceai verde, care la noi nu prea se găseşte, iar atunci când se găseşte este impertinent de scumpă. Un alt prieten, care tocmai ce a tras o fugă până în Spania, a fost însărcinat cu adusul de lapte condensat. Chiar, de ce naiba nu s-o găsi în România lapte condensat?

Din lista lipsurilor din bucătărie mai fac parte nişte tăvi de prăjituri, una din aia pentru brioşe şi încă nişte variante şi asta pentru că la capitolul dulciuri nu sunt chiar aşa de mare expertă. Sunt pe cale de a-mi completa necesarul, mai ales că în ultima vreme am descoperit tot felul de reţete care mai de care mai incitante. Dar niciodată nu voi renunţa la făcutul de mâncăruri gătite/ sărate în favoarea dulciurilor. Nu ştiu de ce mi se pare pur şi simplu mai interesant.

Gata, am mai scris un post despre nimic, dar pur şi simplu nu m-am putut abţine după quiche-ul din weekend şi bunătăţile cu matcha de săptămâna trecută…