Azi, în drum spre birou, mă gândeam că să mai scriu şi eu ceva aici, dar nu prea am inspiraţie. Aş putea să dau vina pe ligamentul rupt din apropierea puţinilor neuroni cu sinapse defectuoase. Însă am mai avut şi alte dăţi în care am fost lipsită de inspiraţie şi eram întreagă din punct de vedere fizic…
Numai că citind mondenismele pe net, de dimineaţă, dau peste articolul ăsta. Despre marele personaj monden Christian Ciocan. Ştiţi cine e? E purtătorul de cuvânt doar al Poliţiei, care porbabil suferă în tăcere că şi-a ratat cariera de div şi i-a luat-o Bote înainte. Până şi Iri e mai tare ca el şi înşiră domnişiarele pe sârmă. Pe el de ce nu l-ar băga atunci în seamă vedetuţele? Că doar se mulţumeşte cu orice, de la Adelina Vârciu până la Andreea Raicu…
Eu sunt poate ultima persoană care ar putea să acuze pe oricine că viaţa lui nu e egală cu jobul. Pentru că, deşi pe de o parte, pot să înţeleg etica pe care ţi-o impune un anume serviciu, chiar şi în afara lui, pe de altă parte, nu pot să înţeleg această îngrădire de exprimare a libertăţii. La fel cum nu pot înţelege ipocrizia ţinutei office. Dar asta e o altă poveste, pe care ştiu sigur că am mai abordat-o cu alte ocazii.
Singura mea problemă este că aici situaţia stă în felul următor: domnul Christian, cu CH, prestează la o instituţie publică în buricul unui popor extrem de ipocrit care pune accentul pe tot felul de stupizenii de aparenţe. Cum mai poate Tanti Florica de la parter să mai aibă încredere în cuvintele, de altfel greu cântărite, ale fiecărui raport al Poliţiei, televizat, atunci când domnul cu rictus permanent tocmai ce-i povestise cum ar avea el o aventură cu cine ştie ce mondenă a Capitalei?
În rest, viaţa e frumoasă. În curând mă operez la claviculă. :)
Numai că citind mondenismele pe net, de dimineaţă, dau peste articolul ăsta. Despre marele personaj monden Christian Ciocan. Ştiţi cine e? E purtătorul de cuvânt doar al Poliţiei, care porbabil suferă în tăcere că şi-a ratat cariera de div şi i-a luat-o Bote înainte. Până şi Iri e mai tare ca el şi înşiră domnişiarele pe sârmă. Pe el de ce nu l-ar băga atunci în seamă vedetuţele? Că doar se mulţumeşte cu orice, de la Adelina Vârciu până la Andreea Raicu…
Eu sunt poate ultima persoană care ar putea să acuze pe oricine că viaţa lui nu e egală cu jobul. Pentru că, deşi pe de o parte, pot să înţeleg etica pe care ţi-o impune un anume serviciu, chiar şi în afara lui, pe de altă parte, nu pot să înţeleg această îngrădire de exprimare a libertăţii. La fel cum nu pot înţelege ipocrizia ţinutei office. Dar asta e o altă poveste, pe care ştiu sigur că am mai abordat-o cu alte ocazii.
Singura mea problemă este că aici situaţia stă în felul următor: domnul Christian, cu CH, prestează la o instituţie publică în buricul unui popor extrem de ipocrit care pune accentul pe tot felul de stupizenii de aparenţe. Cum mai poate Tanti Florica de la parter să mai aibă încredere în cuvintele, de altfel greu cântărite, ale fiecărui raport al Poliţiei, televizat, atunci când domnul cu rictus permanent tocmai ce-i povestise cum ar avea el o aventură cu cine ştie ce mondenă a Capitalei?
În rest, viaţa e frumoasă. În curând mă operez la claviculă. :)
