Vă spuneam că citeam o carte a cărei acţiune se petrece în Bangkok-ul prostituatelor. Revin acum cu mai multe amănunte. Scribul thailandez este o carte pentru care mi-e greu să-mi găsesc cuvintele pentru a o descrie. O să încep cu ce e cel mai simplu. Probabil că a fost tradusă de un oltean (ca să nu fiu rea şi să zic un începător pentru care conceptul de traducere şi adaptare la specificul limbii este unul abstract). Nu că aş avea ceva cu ei, dar nu mi-a picat tocmai bine să citesc aproape 300 de pagini scrise la perfectul simplu… E prima oară când întâlnesc într-o operă literară folosirea en gros a acestei forme verbale specifice Olteniei.
Dincolo de asta, cartea lui David Young, apărută la editura Pandora M, e o lectură plăcută, fluidă. Ce e surprinzător, e că nu este despre nimic. Sau este despre tot. Este, să-i zice, o cronică a câtorva luni din viaţa unui expat stabilit în Thailanda. Eroul, scriitor de scrisori pline de bullshit adresate occidentalilor naivi, ca venind din partea vânzătoarelor de plăcere din barurile capitalei thailandeze, îşi trăieşte viaţa, remuşcările, frustrările, prieteniile şi iubirile ca orice om normal şi ne povesteşte şi nouă despre ele. E o carte fără început şi fără sfârşit, dar care tocmai prin asta atrage.