Societatea impune anumite ţinute care să corespundă anumitor roluri pe care ni le asumăm mai mult sau mai puţin. Pe care, din păcate, nu avem voie să le fentăm. Adică nu prea ai cum să te duci în blugi şi tricou la serviciu dacă lucrezi la bancă. Şi nici în fustă până sub fund dacă eşti profesoară, mai ales de liceu. Şi nici în taior dacă eşti curvă de centură.
Aşadar ai un job care îţi impune faimoasa ţinută office, dar tu nu ai rezonat niciodată cu acest aspect. Şi te îmbraci aşa, la şto, să fentezi audienţa. Aşa e o variantă. Însă, din păcate, foarte multe femei nu au nici măcar picătura de umor despre care spuneam în propoziţia anterioară, ci au doar o lipsă acută de simţ estetic, de simţ al hainelor până la urmă. Ele ştiu că dacă îşi pun o cămaşă albă şi un pantalon negru, în cel mai fericit caz o fustă neagră, gata, sunt office. Eu zic că sunt mai curând ospătăriţe. Eu am noroc să am un job la care să vin în pantaloni scurţi sau de trening dacă am chef, dar sigur nu ar reprezenta o problemă pentru mine o ţinută de business woman şi tocmai de aceea mă simt deranjată când văd astfel de femei.
Nu o să mă iau de bărbaţii cu costume proaste pentru că un costum de calitate e într-adevăr o gălăgie de bani. Şi în plus, la bărbaţi sunt mult mai linitate opţiunile. Însă la femei, cu haine cumpărate din Europa (complexul comercial, nu continentul), adică ieftine şi de calitate îndoielnică, se pot totuşi scoate nişte ţinute decente, elegante şi chiar chic. Totul e să îţi pese. Din păcate, însă, acesta e un sport mondial, nu doar naţional. Evident că şi gusturile în ceea ce priveşte vestimentaţia, la fel ca şi cele legate de artă, sunt discutabile, însă nişte reguli de stil generale, tot ar trebui urmate pentru a nu ne agresa retina celor din jur. Iar dacă nu eşti capabil(ă) să vii cu idei interesante, mergi pe liniile şi stilul clasic. Aici includ croielile simple, dar care urmează curbele corpului, culori, fie ele şi terne, dar măcar ceva în plus de la nonculorile alb-negru şi, nu în ultimul rând, atitudinea. Fetelor, învăţaţi să mergeţi pe tocuri dacă vestimentaţia zilnică vă impune aşa ceva!
Aşadar ai un job care îţi impune faimoasa ţinută office, dar tu nu ai rezonat niciodată cu acest aspect. Şi te îmbraci aşa, la şto, să fentezi audienţa. Aşa e o variantă. Însă, din păcate, foarte multe femei nu au nici măcar picătura de umor despre care spuneam în propoziţia anterioară, ci au doar o lipsă acută de simţ estetic, de simţ al hainelor până la urmă. Ele ştiu că dacă îşi pun o cămaşă albă şi un pantalon negru, în cel mai fericit caz o fustă neagră, gata, sunt office. Eu zic că sunt mai curând ospătăriţe. Eu am noroc să am un job la care să vin în pantaloni scurţi sau de trening dacă am chef, dar sigur nu ar reprezenta o problemă pentru mine o ţinută de business woman şi tocmai de aceea mă simt deranjată când văd astfel de femei.
Nu o să mă iau de bărbaţii cu costume proaste pentru că un costum de calitate e într-adevăr o gălăgie de bani. Şi în plus, la bărbaţi sunt mult mai linitate opţiunile. Însă la femei, cu haine cumpărate din Europa (complexul comercial, nu continentul), adică ieftine şi de calitate îndoielnică, se pot totuşi scoate nişte ţinute decente, elegante şi chiar chic. Totul e să îţi pese. Din păcate, însă, acesta e un sport mondial, nu doar naţional. Evident că şi gusturile în ceea ce priveşte vestimentaţia, la fel ca şi cele legate de artă, sunt discutabile, însă nişte reguli de stil generale, tot ar trebui urmate pentru a nu ne agresa retina celor din jur. Iar dacă nu eşti capabil(ă) să vii cu idei interesante, mergi pe liniile şi stilul clasic. Aici includ croielile simple, dar care urmează curbele corpului, culori, fie ele şi terne, dar măcar ceva în plus de la nonculorile alb-negru şi, nu în ultimul rând, atitudinea. Fetelor, învăţaţi să mergeţi pe tocuri dacă vestimentaţia zilnică vă impune aşa ceva!