PERFECT PITZI

Mă mai apucă aşa, din când în când ideea cum că mi-ar plăcea să fiu o adevărată piţi. Cred că aş putea să mă descurc. Şi mi-ar plăcea să am parte de o săptămână de caterincă din asta. Dar este absolut imposibil. Pentru că deşi aş putea să-mi pun unghii false de 3 cm, cu modele şi cristale sculptate pe ele, extensii (de silicoane nu am nevoie) şi să mă carbonizez la solar, aş putea chiar să-mi cumpăr jumate de garderobă roz cu auriu (bine, presupunând că am bani pentru toate astea), îmi lipseşte anturajul, la naiba! Păi cu cine să ies eu la ora 12 să-mi beau cafeaua în Dorobanţi sau, mai nou, pe Decebal, şi mai ales cu cine să ies eu la Fratelli sau Gaga de joi până duminică?
În rest, cred că aş putea să fac faţă unui program intensiv de stat în saloanele de înfrumueţare, la cafele şi, ooooh, da!, la shopping. M-aş descurca şi să îmi petrec toată ziua (care oricum începe târziu şi se termină târziu, dar cu picioarele în aer) pe platforme cu tocuri de 20 şi fluturând nonşalant un Vuiton, fie el şi fals, ca mai bine de jumătate din cele care îşi fac apariţia în văzul tuturor. Ce părere aveţi, credeţi că m-aş descurca? Bineînţeles, după ce mi-aş face creierii terci roz timp de o săptămână, aş reveni la viaţa mea plină de neajunsuri (în vederea unei piţi), dar cred că ar merita experimentul… hihihi! Gen!
PS: Am căutat un desen cu o piţi care să ilustreze articolul ăsta, dar am găsit întâmplător poza şi deşi nu e perfect pitzi, nu are extensii şi nu-i văd unghiile, am zis că merită să vă clătiţi şi voi ochiul cu ceva, după ce v-aţi plictisit citind aberaţiile mele…