Am cel puţin două prietene bune care vor să se care din ţară. Una chiar a început demersurile, iar cealaltă se gândeşte serios să o facă. Motivaţiile lor sunt diferite, dar irelevante pentru acest text.
Cineva îmi zicea săptămâna trecută să încerc să fac, pentru o săptămână cel puţin, lucrurile complet diferit decât le fac acum, să îmi schimb rutina. Ceea ce mie, în momentul ăsta, mi se pare absolut imposibil. Nu pot să mă trezesc mult mai devreme zilnic, fără să dorm la prânz pentru că mi se face rău. Să dorm la prânz, ar însemna să nu mai merg la birou. La sală, singura chestie care îmi mai pompează şi mie nişte hormoni ai fericirii în sânge, nu vreau să renunţ. Să mănânc altceva? Adică să nu-mi fac poftele şi să trăiesc frustrată, precum eram de fiecare dată când încercam un regim? Nici vorbă! Or, dacă eu mă simt ok, în principiu, cu viaţa asta, de ce aş schimba-o?
Să vin acum şi să fac şi legătura cu prima frază, cea legată de plecatul prietenelor mele. Viaţa mea nu se va schimba prea tare pentru că nu mă voi mai vedea la fel de des cu ele (bine, hai, mult mai puţin, că Australia şi Canada sunt un pic cam departe…), însă a lor se va schimba radical. Cel puţin pentru început. Şi mi-am adus aminte de cum am schimbat eu tot cât am fost plecată la bursă. E foarte interesant sentimentul, degringolada şi entuziasmul în acelaşi timp. Şi e ciudat să porneşti totul de la zero. Când te muţi în casă nouă se schimbă o mică rutină. Când începi o relaţie nouă, la fel. Însă când te muţi în alt oraş, schimbi aproape tot… Parcă-parcă mi s-a făcut şi mie poftă de nişte schimbări.
Cineva îmi zicea săptămâna trecută să încerc să fac, pentru o săptămână cel puţin, lucrurile complet diferit decât le fac acum, să îmi schimb rutina. Ceea ce mie, în momentul ăsta, mi se pare absolut imposibil. Nu pot să mă trezesc mult mai devreme zilnic, fără să dorm la prânz pentru că mi se face rău. Să dorm la prânz, ar însemna să nu mai merg la birou. La sală, singura chestie care îmi mai pompează şi mie nişte hormoni ai fericirii în sânge, nu vreau să renunţ. Să mănânc altceva? Adică să nu-mi fac poftele şi să trăiesc frustrată, precum eram de fiecare dată când încercam un regim? Nici vorbă! Or, dacă eu mă simt ok, în principiu, cu viaţa asta, de ce aş schimba-o?
Să vin acum şi să fac şi legătura cu prima frază, cea legată de plecatul prietenelor mele. Viaţa mea nu se va schimba prea tare pentru că nu mă voi mai vedea la fel de des cu ele (bine, hai, mult mai puţin, că Australia şi Canada sunt un pic cam departe…), însă a lor se va schimba radical. Cel puţin pentru început. Şi mi-am adus aminte de cum am schimbat eu tot cât am fost plecată la bursă. E foarte interesant sentimentul, degringolada şi entuziasmul în acelaşi timp. Şi e ciudat să porneşti totul de la zero. Când te muţi în casă nouă se schimbă o mică rutină. Când începi o relaţie nouă, la fel. Însă când te muţi în alt oraş, schimbi aproape tot… Parcă-parcă mi s-a făcut şi mie poftă de nişte schimbări.
