Bijuteria pe care stau călare este un Jensen Interceptor din 1976, o maşină destul de rară, care la vremea ei era mai scumpă decât un Rolls. Şi este maşina cu care am participat (în calitate de pasager) la Raliul Memorial Giurgiu 1904, de sâmbătă, organizat de Retromobil Club România. A fost pentru prima oară când am fost la o asemenea activitate, dar sigur nu şi ulima. Poate fi şi fun, dar şi plictisitor. Depinde de moment. Dacă te raportezi la cele două ore de aşteptare aiurea înainte de a începe raliul, atunci e extrem de plictisitor, dar dacă te raportezi la drumul cu decapotabila decapotată până la Giurgiu, via nişte sate pitoreşti, atunci chestia asta poate fi foarte drăguţă.
Eu am fost invitată să particip la acest raliu, şi la altele pe viitor, de către prietenii mei de la Just Classic, service şi dealer de astfel de maşini.
Startul s-a dat din Piaţa Alba Iulia din Bucureşti şi a trebuit să se ajungă la Giurgiu urmărind un traseu bine determinat, orice abatere constând în puncte de penalizare. Şmecheria cu raliurile de epocă e că nu trebuie să ajungi primul, ci să ajungi exact la ora pe care ţi-o impun ei, cu o medie de viteză undeva pe la 50-60 km/h. În plus, cu cât maşina e mai veche, cu atât mai multe puncte avans câştigi.
Hobby-ul ăsta cu maşinile vechi este unul destul de costisitor, ca să nu spun de-a dreptul impertinent de scump, mai ales dacă ţi se pune pata să participi la diverse raliuri prin întreaga lume. Fiind un club exclusivist, cel al proprietarilor de maşini vechi şi rare, costurile penetrării lui sunt astronomice. În România, însă, dacă ai o maşină mai veche de 25 de ani, în stare de funcţionare, fie ea şi Dacie, îţi permiţi periodic să te dai cu ea pe la câte un raliu.
1. Nu e sanatos pentru masina sa te urci pe capota
2. Niciodata un Jensen n-a costat mai mult decat un Rolls Royce
3. Costurile exorbitante de admitere in club sunt 100 de lei inscrierea si 120 taxa anuala. Pretul masinii nu e un criteriu de admitere.
Te mai asteptam !