Vă previn de la început că s-ar putea să fie un post plictisitor pentru că nu vorbeşte despre nimic concret, e aşa, de atmosferă. Să vă spun ce-mi veni. 1) Citesc acum o carte minunată despre care voi reveni. 2) O amică a revenit pe blogul său şi a mai povestit una-alta despre viaţa din insulele asiatice. 3) Nu am ieşit încă din atmosfera de vacanţă. 4) Cum am avut diverse chestii de făcut/ rezolvat de când m-am întors la muncile câmpului urban, nu am prea apucat să îmi arunc ochii peste siteul meu preferat culinar. 5) În afară de mâncarea pe care am preparat-o pentru colegi de ziua mea, nu am prea mai gătit în ultima vreme şi nici de bucuria conservelor nu am avut încă parte pentru că mama s-a îndeletnicit cu coptul vinetelor şi ardeilor în lipsa mea.
Acestea fiind zise, voi abera puţin pe temele mai sus amintite.
Stau şi mă gândesc cum ar fi să mă retrag câteva luni pe o insulă exotică, cu un peisaj superb, fără turism agasant, cu o mână de prieteni sau măcar cu un iubit, să nu trebuiască să muncesc după un program şi să pot face tot ce vreau. Să am un timp al meu şi atât. Să plec de acasă cu o valiză plină cu fuste largi, şalvari, maiouri, rochii vaporoase şi paerouri, sandale fără toc şi şlapi, fără farduri, doar cu un rimel şi eventual un dermatograf. Să stau într-o căbănuţă pe malul mării, cu o bucătărie cu geamuri mari către apă, cu o prispă ca un lounge şi cu vegetaţie tropicală, care miroase frumos. Cu insectele cred că aş avea însă o mare problemă.
Şi stând eu aşa frumos în căsuţa mea liniştită, să nu fac altceva decât să merg cu scuterul la piaţă şi să îmi procur minunăţiile pentru felurile de mâncare pe care să le gătesc în fiecare zi. Să scriu şi să citesc. Să pictez. Şi să îmi invit de câteva ori pe săptămână prietenii la cină. Mai mult ca sigur că m-aş plictisi de o asemenea viaţă zen, fără aglomeraţie, socializare urbană, tocuri şi haine strâmte, dar zău că aş încerca-o pentru câteva luni. Şi asta pentru că aş şti că am la ce să mă întorc.
Ar fi frumos, nu-i aşa?… Dacă cineva este dispus să-mi facă o donaţie considerabilă care să acopere costurile unui astfel de huzur, mă apuc imediat să fac lista de înscrieri pentru gaşca ce vrea să mă însoţească. :D Deci? E cazul să vă dau datele mele de cont?
Acestea fiind zise, voi abera puţin pe temele mai sus amintite.
Stau şi mă gândesc cum ar fi să mă retrag câteva luni pe o insulă exotică, cu un peisaj superb, fără turism agasant, cu o mână de prieteni sau măcar cu un iubit, să nu trebuiască să muncesc după un program şi să pot face tot ce vreau. Să am un timp al meu şi atât. Să plec de acasă cu o valiză plină cu fuste largi, şalvari, maiouri, rochii vaporoase şi paerouri, sandale fără toc şi şlapi, fără farduri, doar cu un rimel şi eventual un dermatograf. Să stau într-o căbănuţă pe malul mării, cu o bucătărie cu geamuri mari către apă, cu o prispă ca un lounge şi cu vegetaţie tropicală, care miroase frumos. Cu insectele cred că aş avea însă o mare problemă.
Şi stând eu aşa frumos în căsuţa mea liniştită, să nu fac altceva decât să merg cu scuterul la piaţă şi să îmi procur minunăţiile pentru felurile de mâncare pe care să le gătesc în fiecare zi. Să scriu şi să citesc. Să pictez. Şi să îmi invit de câteva ori pe săptămână prietenii la cină. Mai mult ca sigur că m-aş plictisi de o asemenea viaţă zen, fără aglomeraţie, socializare urbană, tocuri şi haine strâmte, dar zău că aş încerca-o pentru câteva luni. Şi asta pentru că aş şti că am la ce să mă întorc.
Ar fi frumos, nu-i aşa?… Dacă cineva este dispus să-mi facă o donaţie considerabilă care să acopere costurile unui astfel de huzur, mă apuc imediat să fac lista de înscrieri pentru gaşca ce vrea să mă însoţească. :D Deci? E cazul să vă dau datele mele de cont?
